Cercuri de fum

Eu am vãzut doar fumul cum se ridica în cercuri verzi \"în drumul cãtre lunã\".

Treceam si eu prin pãdure...

Anda

Atinge cu verdele de sub talpa umbrei, cum poți visa astfel?

verde/rosu; complementare in iarba ole ole pregatindu-se pentru jertfa inutila a fiintei/nefiintei mitologice. tu esti doar ranit si te tii de poarta pe care a iesit fiara. potopul insangerat vine dupa. ranile se vindeca. dar moartea...?! se vindeca...?!

frumos

ioana

Incuiat de fuse zborul
In haotice hatisuri
Verdele crud, e autorul
Ce aduce luminisuri
Alungand fin, trantorul
De langa urdinisuri
Expunand deschis amorul
Fara fade ocolisuri
Toreador ranit de hidra
Agonizand la marginea arenei
Intr-a vietii clepsidra
Va incifra imaginea...hienei
Asa l-am vazut eu pe autorul poemului reusit mai sus IPB-S

prima strofa ma face s-o iau, asa, incet, \"pe drumul catre luna\"

Anda... ai vazut ceea ce trebuia vazut... ai privit calea de dincolo de fum... poezia e scrisa in jurul ideii de iluzie.
Radmila... se poate sa fiu eu mai ciudat decat alti ciudati...:))... mai in gluma mai in serios recitind ce am scris m-a strivit si pe mine imaginea in cauza. Apropos... ai un nume tare expresiv.
Ionela: un comentariu asa cum ne-ai obisnuit, trecand peste aparente... ai dreptate in ceea ce spui, cu un singur amendament... lupta cu taurul este o lupta interioara in care curajul singur nu mai foloseste la nimic dupa ce o intreaga pajiste de vise a fost devastata...
Ioan... ma bucura trecerea ta peste textul acesta... nu e viata toata pana la urma un joc de roluri?:)
Thais... tu ai ales de asemenea calea spre inconstientul colectiv, matca a arhetipurilor si izvor aflat mai aproape de carnalul/instinctualul taurului decat de floarea aceea rosie a jertfei ce si/a deschis toate petalele pe piept de erou, aclamat de multime dar singur la marginea propriei arene.

Ai grijă să nu pierzi ciudățenia prin iarbă, c-o să ne sece privirile, căutînd-o. Cît despre expresivitate, l-a furat maică-mea într-o luni de la \"Teatru la microfon\". Se interzicea pe atunci audierea radioului \"străin\". A riscat...

Rings of smoke
Floating
On the wings of the silence
Thinking at herself

\"astă noapte
mi-am văzut sufletul
ca o pădure
cu aripi de păsări\"

in acea noapte a fost ceasul sirenelor, si eu m-am trezit intrebandu-ma pe care mi-as dori-o in acvariu?..
..in lumina Lunii, sapte ingeri isi clateau arginturile aripilor, in mare..
(ai vazut si tu, spuma alba, dimineata?!)

Radmila:Nu pot pierde ceea ce am primit in dar... ar fi mare pacat nu crezi?
Mihaela:Frumos... multumesc.
Dana:Comentariul-poezie e minunat dar are un singur cusur... imi plac mai mult ielele decat sirenele in pofida comunei lor alcatuiri :)

ma obsedeaza si acum un vis: intr-un magazin exotic, un acvariu in care erau expuse spre vanzare, sirene, cat calutii de mare de mici..aveau parul pana la brau, albastru, verde, sau oranj,si galben crom, sau violet..zambeau, inotau unduit, (poti imagina cum se valurea parul lor colorat?!), altele stateau asezate pe crengute..aveau solzi ca pestii mici aurii, puntius tetrazona. mi-am scotocit buzunarele dupa bani, si pentru ca nu-mi ajungeau decat de una, mi-am petrecut tot visul, toata noaptea, intrebandu-ma, pe care mi-as dori-o in acvariu?...ielele sunt liniile ascutite, poti sa te joci de-a ascunselea cu ele, stiu..dar tu stii ce splendide erau sirenele alea, vladimir?!..
cam ca un suflet, intr-o padure cu aripi de pasari..
asta am vrut sa-ti spun..

Dana... mesajul a fost receptionat... dar in apa tot nu ma bag decat dezbracat... de sirene :))