Negru Vladimir

Candva scriam si eu despre Lhasa, ciudat punct comun de plecare pentru amandoi :)
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/121618/index.html
Despre text, fiind pana la urma un jurnal, nu am sa spun decat ca uneori parfumul florilor se simte mai bine de la departare :)

Un plus pentru atmosfera... un minus pentru constructia poeziei. Restul sunt amanunte...

Cred ca este deja o victorie faptul ca ai putut scrie o poezie despre acest razboi... textul este bine conturat, cu momente de atac si de \"repliere\"... interesanta indulcirea imaginii din strofa a treia tocmai pentru a evidentia tabloul brut din strofele 2 si 4.
Mi-a placut in mod deosebit \"fantoma zornăind-și lanțurile\"... e o imagine pe cinste a nelinistii simtita dincolo de trup.

Liviu... intr-adevar s-a vrut o reflectare cat mai simpla a trairii... daca s-a perceput asta atunci sunt bucuros.
Oana... vorbesti frumos despre lumea mea, de parca o cunosti...
Ionut... poate ca tristete e prea mult spus... un soi de melancolie altoita pe o tulpina salbatica de tagada.
Multumesc... Craciun cu bucurie pentru voi toti.

Nu stiu de ce dar aceasta poezie a Laurei are ceva din ritmul vetero testamentar al Cantarii Cantarilor chiar daca limbajul utilizat este unul actual.
Poate prea multe aripi prin text.
Imi place distinctia fina intre praf si creta... nu inteleg acel \"si\" din final... poate lipsi foarte bine sau poti construi ceva de genul \"precum o corabie\"... cu aceasta rezerva, complimente pentru un final fericit.

Vorba lui Mircea cred ca e marsul e funebru iar monumentul e funerar... oricum poate sa sumbru sau funest ar fi variantele de mijloc.
Si pe mine ma deranjeaza mai ales pentru faptul ca sunetul este purtator doar, o transmite si nu imi pot inchipui o vibratie care vibreaza.
\"îmbrăcați în roșu\"... cred ca te poti dispensa de acest detaliu... face rau simplitatii acestui text care taman de asta mi-a placut.

Actul de a scrie despre ceea ce ne inconjoara implica o gramada de discutii cu privire la modul in care percepem proximitatea, umanizata si non-umana, ierarhizarea motivelor care ne impregneaza (in functie de stare, educatie, de modul in care ne-am obisnuit sa \"scotocim\" lumea etc) si mai apoi deghizarea formelor perceptive in cuvantul oferit celorlalti.
Textul acesta e la limita dintre lehamite si grotesc... nu ma indoiesc asupra sinceritatii perceptiei pentru ca oricum nu imi pot oferi un raspuns inatacabil... insa poate ca lipseste o anume delicatete feminina (nu ma gandesc la siropuri)... chiar cand aduci vorba despre \"rochia albă cu buline vaporoase\" tusele raman ingrosate... eu unul as arde \"pictura\" aceasta nu pentru ca ar fi rea sau buna ci pentru a fi consecvent in planul faptei, doar de dragul jocului.

Cineva imi spunea la una dintre editiile Virtualiei ca Iasul este cel care ofera genul acesta de atmosfera care te imbie sa iti iesi din piele si sa lasi la o parte inhibitiile... fara a nega afirmatia de referinta eu completez prin aceea ca Virtualia este, dincolo de un simplu loc, o comunitate de poeti care stiu a trai viata, un pretext pentru ca oamenii sa isi impartaseasca unul altuia ganduri si trairi, sa se priveasca in ochi.
Le multumesc celor care au raspuns chemarii noastre si au venit la Iasi tocmai de foarte departe... un cuvant de pretuire pentru Alma, varianta cu doua codite - sufletul cenaclului :)

Multumesc pentru comentariu Mihai... admit ca in fragmentul la care te-ai referit a predominat nevoia de sens si nu musai esteticul. Oricum ar fi sunt deschis la alte variante.

Aida... versul cu pricina spune mai multe decat as fi vrut eu sa las sa se inteleaga :)
Adela... cu siguranta s-a vrut sa fie un text detasat... constructia remarcata de tine abia pe final mi-a venit.
Dana... titlul trebuie inteles intr-un alt registru decat cel firesc... cu pastele acelea... cred ca m-a apucat sarcasmul.
Constantin... simetria merge chiar mai departe pentru cei care au chef sa caute... pai macar carti de credit si tot cred ca se gasesc in posete ;)
Va multumesc pentru feed-back.

Liviu... multam de luminator si aprecieri. Am sa ma gandesc la alta varianta pentru prima strofa dat fiind faptul ca si Ioan mi-a scris aici ca e \"defecta\" :)
Viorel... ironie ori ba?
Corina... sunt de acord ca e tare aglomerat acolo unde spui tu insa chiar asta am urmarit... atmosfera de sufocare cu iesire in vapori de metan :)
Multumsc tuturor pentru cuvinte.

Marturisesc ca abia acum am citit de la cap la coada aceasta expunere teoretica iar primul lucru care mi-a venit in minte a fost acela ca nu avem de-a face decat cu o alta reactie. Pe de alta parte, asta suntem noi oamenii si nimic mai mult... in afara de Dumnezeu toate in aceasta lume constituie reactii la stimuli mai mult sau mai putin constientizati.
Cred ca acest program reprezinta o invitatie la altceva, un soi de usa spre intelegerea din alt unghi a fenomenului literar, o repliere ce poarta in sine o mare virtute: nu poti deveni boier pentru ca asta nu este principial o chestiune de educatie ci un mod de a fi transmis de la o generatie la alta insa poti incerca sa fii asemenea lor, sa-i iei drept exemplu admirandu-le verticalitatea si respectul pentru valori. Boierul respinge gasca ca si modalitate de exprimare colectiva, el este un ins care nu se sprijina decat pe sine, este autonom, frumos chiar si atunci cand pierde pentru ca stie sa o faca demn.
In alchimie transformarea metalului impur in aur reprezinta doar partea vazuta a adevaratului proces ce implica slefuirea sufletului, metamorfozarea sa in pocalul demn de a purta adevarul... pana la urma manifestul acesta este un indemn la introspectie, la cautare de sine pentru a ne putea gasi radacinile viguroase si pentru a avea curajul sa renuntam la cele moarte, la fundaturi.
Parerea mea este ceea ca neajunsurile textului sunt de factura formala in principal si ma refer aici la modul de redactare, la utilizarea in exces a neologismelor, la existenta unei frazeologii interpretabile... inteleg ca boierismul implica si recursul subtil la ideea de elita insa daca tinta este publicul larg, ca sa utilizez un cliseu, atunci puterea de difuzare a ideilor scade in masura in care unii stau cu dictionarul ca sa-l poata citi sau renunta la jumatate, descurajati.
Am lecturat prin alte parti incercari penibile de genul \"a vorbit Ion ca si el e om\" de raportare la ideile cuprinse aici insa fara elemente demne de luat in seama pentru o polemica (ma rog, sunt siteuri in care nici nu mai poti face asta din cauza cenzurii), interpretari in maniera unor macelari nepriceputi care arunca carnea cea macra si pastreaza osul. Nu cred ca aceasta este calea iar ignorarea spiritelor mici sufleteste se va dovedi mereu de folos. Mai degraba constiinta de sine si puterea de a recunoaste ca uneori suntem plasati gresit din punct de vedere gnoseologic, adesea prea tributari unor prejudecati, complexe si frustrari, reprezinta o cale, ceea ce propune de fapt si boierismul.
In mare ideile expuse aici sunt in coerenta cu ceea ce gandesc si eu insa manifestul nu reprezinta decat un inceput iar calitatea oamenilor care-l propaga va fi elementul esential in viitor.

Ce crezi ca nu suna bine Ioane? Curge cum as vrea, racaie pe creier cum am intentionat :)

Daca este sa acceptam diversitatea, inclusiv in materie de credinta, atunci ar trebui fie sa acceptam postarea unor insemne religioase proprii religiilor celor care frecventeaza clasele cu pricina (fragmente din Coran, statui cum se regasesc in bisericile catolice, reprezentari ale zeilor hindusi etc) fie sa le eliminam cu totul din scoli.
Insa sunt mai multe motive pentru care nu putem face asta: faptul ca suntem majoritari de confesiune religioasa crestin-ortodoxa... nevoia morala de a ne proteja credinta pentru care unii chiar au luptat in trecut... dreptul ne a ne impune valorile, inclusiv cele religioase, inclusiv prin politici ce ar putea fi considerate protectioniste.
In ce masura astfel de demersuri ne-ar face culpabili in ochii altora chiar nu are relevanta.

Sa fie intr-un ceas bun. Cred ca trebuie apreciata continuitatea acestei manifestari, ajunsa la a VII - a editie si incapatanarea (desigur in sensul bun al termenului) Alinei de a ne reuni. Ma bucur sa am inca o data ocazia de a ma intalni cu oameni deosebiti si de a cunoaste alti iubitori de cuvant.
Un eveniment cultural care poate deveni si un loc prielnic pentru a ingropa resentimente.

Vasile... foarte valabila si formularea ta insa eu vreau sa pun accentul tocmai pe om si nu sa-l las in plan secund... e o modalitate de intrare in corpul poetic, nimic mai mult :)
Cu siguranta de sarbatori si noi si zeul vom fi foarte flamanzi.
Incantat de trecerea ta.

Uln... intotdeauna, pentru o crestere, este nevoie si de critica, de aceea cuvintele tale sunt bine primite.
Ioana P.... sa inteleg ca este prea vizibil hiatul intre cele doua strofe?
Ioana G... ouroboros... ma bucur ca ai inteles.
Mihai... poate fi interpretat si ca resemnare dar e cumva un alt soi de impacare.
Multumesc pentru semne.

\"aud noapte de noapte ușa la baie deschizându-se
ca un oftat al nimănui\"... super... asta numesc eu mise en scène.
Din pacate in prima strofa insisti prea mult pe detalii de parca ai vrea sa faci din apa de la dus axis mundi, basca faptul ca nu in toate cazurile repetitia are efectul scontat.
Aici daca nu vrei sa scrii in latina cred ca e de corectat \"cioburi tăioasae\".
Partea de final se dovedeste frumoasa si inchide cercul intr-un mod reusit.

Olga... interesant mod de raportare... cumva ai si dreptate, obsesii pana la urma, cu sau fara varianta de rezerva in caz de sfarsit :)
Dan... prima parte este o punere in scena, e mai putin actionala... am incercat sa exprim ideea iubirii ca si tunel catre libertate intr-un mod mult prea disimulat.
Va multumesc pentru cuvinte si citire.

Treaba asta cu inventatul clepsidrei miroase a munca de Sisif... sa faci o cusca pentru timp, sa-l dai jos din demnitatea de categorie si sa amesteci nisipul cu el, acelasi nisip care a uitat sa se prefaca in sticla, pe care uneori il trecem printre degete bantuiti de doruri care nu mai sunt ale noastre.
Remarc atmosfera textului... un soi de melancolie care nu mai incape in definitia ei si vrea sa se reverse spre... altceva.