Negru Vladimir
Verificat@negru-vladimir
„el împărățește peste o lume pierdută de pași/ își plimbă palmele peste poteca sălbăticită a coapselor ei închipuindu-și că ninge / rostește poveștile numai pe jumătate / ca un eretic”
născut la 28 august 1974 absolvent de filosofie, activează în domeniul relațiilor umane și al comunicării. posteză texte pe www.poezie.ro din anul 2002. Poezii apărute în publicațiile “Poezia”, "Symposion", portalul cultural LiterNet, revista “Literra", volumele colective de cenaclu “Virtualia, Iasi”, Antologia Ultima generație, primul val - poezie.ro- editată de Biblioteca…
Interesant finalul... o mie de drumuri viitoare nu fac mai mult decat o singuratate traita in prezent.
Pe textul:
„săpături se pot face mai ales cu unghiile" de ștefan ciobanu
Asa ca acum sunt convins ca amandoi am procedat foarte bine... incultura si proasta crestere putem gasi oriunde in alta parte.
Pe textul:
„Aventurile internetice ale condorului Mitica" de luana zosmer
P.S. Acum lucrurile s-au schimbat insa... copilul care-l vedea pe rege gol a plecat si au ramas numai trompetistii, haremul si fericirea imparatului de a i se repeta la nesfarsit cat este de frumos :)
Pe textul:
„Aventurile internetice ale condorului Mitica" de luana zosmer
Pe textul:
„câmp cu fragi" de ljkgvbj
De la \"și-odată gurile s-au atins...\" pana la final totul este fara cusur.
Pe textul:
„hlota fati ou" de dorin cozan
Pe textul:
„fatum" de Negru Vladimir
\"călătoria pe mlaștini\"... aici nu am inteles ce ai vrut sa sugerezi... prin, pe sunb, pe deasupra... acel \"pe\" e total inexpresiv.
Pulverizarea nu cred ca poate fi ordonata ci haotica deci expresia este oarecum pleonastica.
Oamenii suvite mi-au dat o impresie de brrr... si eu nu reactionez astfel decat foarte rar... ma rog, poate fi o chestiune de perceptie si atat ca si restul comentariului meu.
\"prin corp/moartea plutește ca o lumină albă\"... o imagine absolut remarcabila pentru care nu regret ca am citit poemul.
Pe textul:
„mlaștina cu ochi lucizi" de Ela Victoria Luca
Remarc fragmentul al doilea si...
\"vreau să plâng cu mâinile peste fereastră
și să nu mă pot șterge la ochi\"... poate ca acel \"si\" e optional.
Pe textul:
„la cald" de Andrei Gamarț
In prima strofa ar fi nimerita inversiunea \"privesc în gol ca un sinucigaș\" ce ar face legatura cu versurile urmatoare.
La final carligele acelea ferme sunt prea chinuitoare pentru ochi si pentru suflet... e ca si cum ai face din omul cocarjat axis mundi... doare frate, nu mai fa din astea :)
Pe textul:
„stare" de Andu Moldovan
Inclin sa cred ca tot poemul este un puzzle, terenul de joaca al unui arhonte, ca realitatile pot fi mereu altele in functie de o mica toana a acestuia... un arhonte cu mici slabiciuni boeme care stie sa moara intr-un final pe masura :)
P.S. Expresiva si sinteza poemului regasita in succesiunea celor trei moire... târziu!/mă ninge.../în lanț! cu toata libertatea de traire a termenului mediu, atatea puncte de suspensie ce nu se mai termina de parca finalul vine ca o izbavire.
Pe textul:
„atelaj" de Vasile Munteanu
Ionut... intr-adevar ai citit bine si printre randuri... sunt bucuros ca ai reusit sa empatizezi cu textul.
Liviu... ai dreptate si ma mai gandesc pentru ca nici \"acasa\" nu suna destul de tragic ca sa fie pe gustul meu :)
Ruxandra... o bucurie sa te regasesc sub textele mele... deosebita analiza ta.
Andrei... am extras din imaginarul colectiv anumiti termeni dar daca esti atent o sa vezi ca acestia reprezinta tocmai flash-urile de care avem nevoie sa ne agatam pentru a ne valida sentimentele ca reale intr-o lume prea dinamica pentru a fi perceputa ca intreg. Telefonul acela este foarte interesant, ma rog, imaginea lui, starea pe care o transmite... si da e arhaic, tine de un paradis pre-tehnologic :)
Multumiri tuturor pentru feed-back.
Pe textul:
„fatum" de Negru Vladimir
8 - 9... femeia isi exploreaza universul personal cu mult curaj adancindu-se in constructe himerice, mergand pana la capatul dinspre adanc al fricii si singuratatii.
O poezie deosebit de sensibila in pofida afisajului strident pe alocuri.
Pe textul:
„poem despre livia ștefan" de Livia Ștefan
Pe textul:
„Absențe cu gemeni" de Ioana Petcu
\"ochii tăi sunt săgeți ieșite din lacuri
spre păsări ce nu-s învățate să fugă\"... remarcabila imagine a omului si cunoasterii sale nemediate.
Desigur ca ultima strofa are sens in logica poemului si e postata pentru a nu da impresia unei conceptii animiste dar poate ca ar fi fost ai folositor poemului ca Dumnezeu sa ramana fara nume, simtit intre randuri.
Pe textul:
„atât de ușor" de florin caragiu
Pe textul:
„De dragoste" de Negru Vladimir
Pe textul:
„Stare de fapt" de Laura Cozma
Pe textul:
„mesianisme" de Aida Hancer
Pe textul:
„Ultimul tango la Bucuresti" de luana zosmer
Pe textul:
„îmi rîd și creierii din cap" de George Asztalos
Despre pescarusi numai de bine... flu-flu si iar flu, sfanta dialectica a aripii :)
Pe textul:
„orașul pescărușilor" de Andu Moldovan
