Negru Vladimir

Lucian eu cred ca treaba cu comentariile pe o poezie pentru copii e foarte relativa... nu ma risc sa fac asta dar am gustat textul tau. O singura sugestie... revizuieste din punct de vedere gramatical acel \"pentru proiectul lui Dana Stanescu\" ca nu face cinste nimanui.

Andule ce mai tura vura... e vorba de o etalare in tarot in semnul crucii celtice... de aici a pornit poemul si asta e registrul in care trebuie interpretata. Nu sunt capcane dar cititorul prea lesne (mai fac si eu asa recunosc) doar zgarie poemele fara a intra in interiorul lor... am scris asa dintr-un fel de revolta fata de modalitatea asta de a comenta.

Ideea e desigur buna dar nu imi pare ceva \"de propus\" pentru ca aici nu e vorba de a empatiza cu simturile unui copil, cu gusturile sale ci de a avea suflet de copil... si daca mai cautam si criterii stilistice atunci chiar ca totul devine doar teatru... parerea mea e ca ceea ce ne cere Dana aici e un lucru foarte greu cu tot entuziasmul pe care il vad asternut la nivel declarativ... insa putem incerca desigur... uite eu o sa ma asez in alte tipare pentru a scrie asa ceva. In loc de \"Haideti sa scriem o serie de poezii pentru copii\" cred ca ar merge un... hai sa ne jucam... tura asta ma tragi tu cu sania.

La Multi Ani frumosi Madi... judecata sa-ti fie limpede iar inima curata.

Andule \"mult titratul Azrail\" (ma gandesc de unde ai scos asta :))... deci elasticul meu prieten, amic bun cu lotusul, parerea mea e ca nu merita sa umplem de spaima lautarii sezand asa ci mai bine sa bem din cupele acelea cu sau fara cifre scotand bulbuci.
Lasand gluma la o parte textul in cauza nu se compara desigur cu ceea ce au ocultat altii in vechime poate si pentru ca tainele ce s-au vrut invelite atunci erau mult mai aproape de cer decat ceea ce vrea azrail sa ascunda aici. Emotia poetica... o lasam pentru alte texte caci cel de fata este construit, modalitate care imi e straina dar nu am rezistat tentatiei. E vorba pana la urma de un adevar primit printr-o modalitate mai aparte pe care l-am vrut invesmantat in haine pseudopoetice... e cate ceva despre azrail si viitorul sau.

Alina... multumesc... te-ai orit asupra unuia dintre repere, ai iscodit fara pretentia de a afla... pasul tau e drept.
Dan... stiind ca importanta nu e conformitatea cu o alcatuire, nu coerenta in sine, logica ci armonia... rezonanta care darama zidurile... ai refuzat inchisul celor 22 de peceti si ai mutat (gest desigur deosebit) cadrul labirintului in spatiul celor fara pereti. Pana la urma nu conteaza iesirea din labirint ci drumul. Multumesc pentru lumina.
Totusi enigma isi cauta dezvrajirea.

Noaptea-bruma-timpul... orice inceput are darul de a crea perspectiva... negrul-albul-trecerea...
La nivel actional si fara a vrea sa fiu exhaustiv... paraseste - se scurge - vindeca - sa inceapa.
Noaptea ne paraseste bruma curgand in timpul ce sta sa inceapa vindecand.
Toata aprecierea mea pentru acest poem.

La Multi Ani Ioana si multe uragane de vanat :)

Sirena somnoroasa nu te emotioneaza azrail pentru ca nu isi propune asta... cel putin nu aici... dar tu fire gingasa te las pe seama ingerilor sa te smotoceasca :))
P.S. In aceasta poezie totul are un sens... inclusiv trecerea ta pe aici.

Marie draga... poate ca incifrand simbolurile m-a ajutat si un inger dand astfel versurilor o tenta crestina... chiar e interesant citind acum... insa nu asta e calea intelegerii acestui text.

\"Între inima și rațiune zace spânzurată o clipă\"... un text cum rar am citit... profunzimea si trairea aproape ritualica a secundei, un copac aflat in extaz contempland caderea propriilor frunze si intelegand ca acestea nu ii apartin acum ca pleaca mai mult ca atunci cand le purta asemeni unui vesmant... aud strigatul absentei pasarilor dezgolite de ultimul gand inspre cuib...
\"Rebotezată, clipa a murit într-o binecuvantare a zâmbetului, ca să renască în următoarea.\"... adancul nu poate fi masurat, definit ca adanc dar in cadere il intelegem intuitiv, il umanizam tocmai pentru a ne nega umanitatea si a renaste in straie salbatice si pure... un soi de pe-trecere a clipelor intre impulsul orgiastic si tentatia uitarii in apolinic...
Atunci cand cuvantul ne moare pe buze iar orice e articulat isi pierde consistenta sufletul se deschide nascand punti catre inalt... tanguirea si prosternarea ca arhetip al rugaciunii... dar de lacrimi si suflet mare.
Un text care m-a atins intr-un mod deosebit.

La Multi Ani frumosi Virgile cu pace si multe taine de trait.

Camelia :))... somnul acela profund... o fi bine o fi rau?
Mihai... adevar in ceea ce zici insa am vrut sa ilustrez simplu calatoria initiatica a omului spre sufletul sau... poate impartasindu-se din firea fiului risipitor, poate asezat cumva intre alte si alte renasteri (fara sa vreau o coneziune cu reincarnarea) de sine... spirala aceea mereu aceeasi dar cu o treapta mai sus.
Multumesc.

Camelia multumesc pentru citire si gandurile impartasite... poezia asta are o poveste mai aparte... candva o voi spune.

Mi\'raj... interesanta viziunea ta asupra textului... de fapt ai exteriorizat ca si cum ai fi vrut sa pictezi elementele unui conflict interior... nu stiu daca lupta aceasta este de fapt o confruntare intre om si Dumnezeu sau e doar razboiul omului cu propriii sai idoli.
Thais... ingerii, aceste fiinte intermediare, au un farmec aparte datorita tocmai acestei participatii la legatura omului cu divinul...
Va multumesc pentru pe-trecere.

Multumesc copila pentru ca ai facut popas aici... e o personala mai aparte... e un moment de luciditate inainte de furtuna interioara din urmatorul text pe care l-am scris.

Ekpirosis e acel incendiu universal in care se duce cosmosul la capatul zilelor inaintea urmatorului ciclu... cam asa se intampla... avem parte de asta si noi metaforic vorbind :)
Multumesc de trecere si interes Paul.

O poezie speciala... poate e doar perceptia mea denaturata si imi serveste adevaruri prea putin clatite prin minte... inceputul are virtutea de a sugera perspectiva fara a o limita, un fel de calatorie inspre infinitul mic... un aer de intimitate dar si de rupere a spatiului si a interactionarii unor universuri paralele fara legi in materie de timp... de asemenea dualitatea participatiei la iubire cu revarsarea sentimentului in trup devenit/simtit ca placere si durere, sincronizare a caderii cu zborul... sentimentul acelei insule a lui Euthanasus in care abandonarea in bratele celuilalt e deopotriva liniste, moarte si sublima ratacire a sufletelor prin trupuri vii, pe de o parte ambroitos dar si calator printre nisipurile finitului. Autoarea ne ofera o gama larga de simboluri, mare parte dintre ele avand putere de sugestie universala, referirile la momentele importante din viata omului, consonanta acestora cu lumea s.a.... vad aici o poezie completa, cu o perspectiva foarte bine sugerata si care ofera cititorului posibilitatea unei interpretari personalizate (cea mai mare dintre virtutile acestei alcatuiri poetice). Remarc acest text pe care il vad asezat la recomandate.

Sa fie intr-un ceas bun copila... poezia poate face omul sa se autocunoasca si sa isi afle radacinile albe... poezia nu e totul dar e un instrument elevat care ne poate conduce spre spiritual. Felicitari pentru prima ta aparitie pe hartie... voi lasa aici si o steluta pentru a remarca textul de fata.

Ai suspendat procesul atat de firesc al mintii... neterminata goana a gandurilor... uite de parca ai fi intr-o sanprajnata directionata asupra sunetului impregnandu-te de realitatea fluida a acestuia... e un poem deosebit si foarte expresiv... asa si ca sa nu fie discutii vreau sa precizez ca intelegerea mea e empatica si nu se reduce la forma care ii obsedeaza pe unii de la o vreme... persoane ilustrand perfect acel impotentia generandi inteles in dimensiunea sa spirituala... ce usor e sa critici dar ce greu e sa fii creator.