Negru Vladimir

Vasile... ai niste alcatuiri geniale in aceasta poezie... \"cât de departe poate un deget să te ducă\"

\"pe oase-mi merge timpul
ca pe claviatură\"

\"pe cer își sparge luna de stele siliconul\"

\"pe ochi
mi se prelinge o rază ca o bală\"

Tare imi place cum reusesti sa iti explorezi senzatia pana la capat... nu ai nevoie de ghid... cu finalul, nici nu iti poti inchipui cat de bine te inteleg.
O poezie buna... cel putin la tine Vasile eu evit sa comentez prea mult... orice as spune oricum tu vei fi cel ce va straluci mai tare :)

Adrian... ma bucur pentru aparitia acestei carti... sonetele tale reclamau acest fapt... ma bucur ca si altii vor avea sansa sa le citeasca... te felicit, inclusiv pentru alegerea datei... intr-o noapte de Sanzaiene se poate intampla orice :)

Vad ca aici starile se \"croiesc\" intr-un mod foarte profesionist... mi-a placut cum comunica oamenii prin frunti, niciodata la fel... un text interesant si care te pune pe ganduri.

Cele 72 de vopsele... vopsele ce se aud rostite doar o data pe an :)
Foarte multe simboluri si traditii... eclectism interesant, jocuri de cuvinte... de fapt o poezie fara primul nivel, adica cel literal, cum ii place unui bun prieten sa zica,... totul se rosteste in planuri secunde... coerenta lasa de dorit doar in aparenta... de fapt fiecare concept invocat isi afla raspunsul la nivelul urmator...
Mi-a placut... un deliciu pentru spirit.

\"împinge-o pe scări. urmărește-o pe ascuns cum se deschide la capete
ca un crin ucigaș ce naște pui vii. ca un crin.\"... Ioana imi place ca ai respect pentru finaluri... acesta este unul super.

Uite Ruxandra a intuit ca aceste gen de poezie are nevoie de mintea celui ce o citeste pentru a se recompune intr-o alta ordine decat aceea propusa aici ca si ipoteza de mine.
Femeia in rosu... hmmm, initial poezia trebuia sa se termine cam asa...
prietene
povestile
femeii in rosu
spun intotdeauna
adevarul

Mihai... comentariul ma onoreaza si remarc ascutimea nativa a spiritului tau in a observa lucruri pentru care de la bun inceput nu-mi fac mari iluzzii ca vor fi pricepute. Multumesc.
Andrei... intamplare sa fie oare? :) Matca unor izvoare ce curg in prima lor parte pe sub pamant nu e o priveliste de care au parte multi, iar frecarea cameliilor de pietrele inca nu pe deplin netezite ale albiei da senzatia unui tablou ce depaseste simpla stare a celui ce doar constata... imi aduc aminte cumva de ceea ce faceau grecii in ale lor mistere si zau ca astept cu foarte mult interes Sanzaienele :)

Corina, Marinela... va multumesc pentru gandurile voastre materializate aici.
Marinela... iubirea... poate si varianta ta ar putea avea partea ei de eal.

Multumesc Liviu. Despre lanturi numai de bine... fiecare avem din astea... poate tocmai de asta uneori pe strada prea multa larma. Nu am avut inima sa o recit... o sa las asta pentru mai tarziu.

Lucian... imaginatie... cine mai poate sti de unde vin versurile?
Ela... m-ai \"prins\" cu arhetipul... e desigur \"locatia\" in care sunt inscrise detaliile celor viitoare.
Va multumesc.

Alina... si eu tot de strofa aceea si prapastia ce se casca in acel loc ma simt mai atasat.
Ela... e foarte adevarat ceea ce spui tu insa acolo nu e vorba de lipsa aromiei ci mai degraba de un fragment ce nu vibreaza pe acelasi nivel cu restul... ai sesizat.
Ioana... in clipa aceea se pot intampla o gramada de lucruri... daca timpul e relativ iar fiintarea in clipa se face sub religia asteptarii atunci am putea iubi, am face copii, am muri repetat, aproape dual... m-a fascinat momentul acela... multumesc.
Tudor... cred ca tu ai inchipuit un traseu al acestui poem si eu nu am urmat continuarea ta... e o punere in scena acolo dar daca as fi mers pe drumul asteptat de tine poezia ar fi avut numai primele trei strofe... am preferat sa sacrific claritatea senzatiei prin inducerea unui sentiment vag, in plan secund... un fel de umbra de carne ca o eclipsa a afirmativului.
Multumesc.

Florin... hehehe... de fapt e doar o banala intersectie de planuri intre doua poezii care imi bantuiau mintea... asa ca sadic fiind le-am asezat cu forta in inchisoarea de cuvinte poezie.ro sa se certe intre ele. Un fel de groapa ecologica pentru a putea fi eu mai linistit :)
Impartire pana la urma... risipire... fragmentare
Multam fain de cuvintele tale.

Foarte interesant text... perceptia mea este ca sunt doua parti scrise de doua persoane diferite... similaritatea unei trairi dar cu note specifice care diferentiaza... poate doua ipostaze ale autoarei.
Mi-a placut aceasta lume crepusculara in care orice este posibil... lumea lucrurilor ce apar si dispar, universul femeii ce poate alege orice insa speriata de libertate se ghemuieste in sine asteptand.

Silvia nu ai inteles nici de data aceasta... nu e atac la persoana... are legatura cu poezia in aceeasi masura in care evidentiez o atitudine de rea-vointa din partea ta si iti atrag atentia sa eviti genul de comentarii care nu spun nimic (\"tare m-am mai distrat! :)\"). Desigur ca poeziile mele sunt aratate unor persoane in masura sa le judece... de la tine am asteptat o parere, ea a venit in primul comentariu... insa aceasta ambitie de a reveni mereu ma face sa ma indoiesc de bunele tale intentii. Daca nu iti place cum scriu nu ma mai comenta... si apropos de ym... habar nu am despre ce vorbesti, eu imi asum tot ceea ce spun, dar daca vrei musai pot face publice unele dintre parerile tale.
Repet... nu iti place cum scriu, evita-ma. Sau critica-ma pertinent, nu intre doua cafele.
Oricum dupa cum probabil ai realizat poezia de referinta este un colaj iar gestul de a fi primit stea ori recomandarea apartin altora... putin respect Silvia Caloianu si pentru parerile celorlalti, asta ti-am cerut... ce te face sa crezi ca esti in masura sa dai sentinte pe un text? Te rog sa cobori cu picioarele pe pamant si sa abandonezi aceasta infatuare.
Nu voi mai raspunde.

Costin... foarte corecta perceptia ta... aceasta este cea mai intens traita poezie a mea... e pentru fetita mea. Cat despre puritate... nici nu ma pot macar gandi la o asemanare intre mine si ea.
Horea... tu ai inteles si partea cu neimplinirea... cel mai adesea invatam mai mult de la copiii nostri decat le daruim noi lor.
Beatrice... da, multa multa dragoste... o iubire ce nu se poate surpa.
Ruxandra... sunt vindecat? Poate nu am fost niciodata bolnav :) Poate a fost doar dorinta de a ajuta un suflet nenorocit... Dumnezeu stie mai bine.
Dana... e bucatica mea de rai... nu mi-l pot inchipui altfel.
Victor... din experienta mea pe acest site autorii cu un text si foarte multe comentarii sunt clone... cu \"robotii\" nu prea discut... oricum e un text prea personal.
Va multumesc pentru cuvintele lasate aici... e un text tare drag.

Ama... eu multumesc... nu m-am vrut niciodata un poet si nu ma consider mai bun ca altii... zic eu ca e mai bine sa nu ma iau atat de mult in serios :)
Ela... si tie multumesc... stiu ca intelegi cu mult mai mult decat cuvintele pot inchipui.

Babel... cate un turn ridicam fiecare dintre noi... propria noastra monstruozitate interioara ce isi desavarseste pustiul in lipsa luminii... un text ce ilustreaza perfect acest adevar. Strofa a treia imi este cea mai draga... poate pentru ca lupul e un simbol in ale carui parti ma identific cu unele dintre zdrentele inimii mele...
\"cuvântul lup urlă în cuvântul lună
mai real și mai înfiorător decât lupul\"... asa este... fantasmele devin adevaruri iar locul povestilor e luat de spaimele singuratatii... de care fugim, fugim si iar fugim... dupa o vreme umbrele denim singurele certitudini... deh, poveste veche de cand lumea... cei ce au citit si altceva decat Cosmopolitan cunosc asta.
Cineva spunea ca daca un caine va latra la o umbra, zece mii de caini vor face din ea o realitate.
\"voi incendia lumea pentru a vedea
în cenușa lucrurilor adevăratele cuvinte
care le fac posibilă existența\"... ekpirosis, nevoia accederii la arche, restaurarea conditiei primordiale... ce mai clipa aceea in care Dumnezeu i-a dat viata lui Adam.
Ultima strofa exprima perfect ratacirea omului intre cuvintele lui, identificarea iluzorie cu lucrul mainilor sale... sarcasm, mult sarcasm... vad aici intelegerea unor aspecte ale vietii ce nu pot izvori decat dintr-o cunoastere interioara bogata. Felicitari pentru acest poem... de recomandat, dupa umila mea parere.

Un text ce exprima un sentiment intr-un grad inalt de puritate... nu cred insa ca e vorba de ura... o perspectiva tragica pana la limita dinspre htonian si nevoia iesirii din cerc... spirala descendenta agresiva ce poate antrena inevitabil in cadere suflete golite de sens.
Ioana... foarte bine spus... \"lepadat\"... spuneam cuiva ca termenul in cauza nu e o simpla aruncare ci renuntarea la intreaga gama de semnificatii a conceptului... lepadarea carnii e de fapt renuntarea la propria persoana, la identitatea atribuita in lume... un alt fel de aneantizare...
carnea se leapada... jumatatea se abandoneaza... numele se arunca...
\"femeile mute si oarbe\" pot avea consistenta, in sensul in care ele nu pot intelege/percepe barbatul in cauza... ele doar ii zgarie suprafata... pot fi desigur si metafore ale furiilor.
Finalul lasa loc unei eventuale re-intalniri... cine stie cand... cine stie cum... cine stie in ce viata... sau poate doar face suferinta mai usoara prin speranta.
O poezie superba, de recomandat.

Sa traiesti ani frumosi si fericiti Camelie... alaturi de cei dragi tie.

Lucian... multumesc... ma bucur ca prima ta stea pentru mine a poposit aici... intr-adevar tema e generala in masura in care ni se intampla tuturor trecerea, insa eu nu o pot simti decat personal... trecerea mea si atat.
Costin... ai ales din text partea care s-a vrut o miniatura a intregului poem... o imagine in mic a poeziei mele, cu pastrarea ideii de referinta. Ma bucur ca ai intuit asta.
Livia... ai inteles... un prunc ce simte destinul si i se inchina fara a intelege... \"respectul\" fata de implacabil e apriori.
Elia... noi doar niste nori... la fel de pasageri... multumesc.
Razvan... fiinte intermediare suntem... o interpretare interesanta... desi nu asta am vrut sugera vad insa ca poate avea sens ceea ce spui... atat de tineri suntem inca atunci cand murim pemntru prima data... desi prefer termenul de trecere.
Multumiri tuturor pentru simtire aproape.