colb de vid

un text mărturisire și lepădare poate, până la ultima strofă când \"s-a dus vremea iertării\". sau poate doar imaginația cititorului a luat-o razna. se recită tare frumos poezia ta, vladimire.

cu bine,

Intr-un vers-incantatie ori poate ruga, poetul se lasa pe sine iertarilor ca intr-o viata de colb. Se inalta \"peste curgerea indiferenta\", iubind in atingeri de liric femiea cea oarba, ea cea care inca nu si-a aflat destinul. Se asteapta o iertare, intr-un poem-confesiune. Se asteapta \"forme de relief ale vidului
exaltate pe-un alt drum\", acolo unde acest \"mim talmacind cuvinte\" se cauta in lumina fara temerea ca ar afla intunericul ochilor.
Indeosebi remarc aceasta strofa-destin de Ana si manole, ceva arhetipal noua, orice am face, ca si cum, dincolo de putinta sufletelor este intotdeauna marca spiritului ancestral:

\"o femeie oarecare
nici măcar piatră de râu
să te fi putut zidi
în arcane spre mine\"

Felicitari pentru acest poem in catedrala de ginduri, o stea argintie tie.

Drag, Ela

Lucian... imaginatie... cine mai poate sti de unde vin versurile?
Ela... m-ai \"prins\" cu arhetipul... e desigur \"locatia\" in care sunt inscrise detaliile celor viitoare.
Va multumesc.

De la iubire pînă la iertare, trăgând un lanț liric printre maci și pietre de rîu, poezia ta are o sensibilitate aparte și , așa cum spune așu Lucian se recită foarte bine.

Multumesc Liviu. Despre lanturi numai de bine... fiecare avem din astea... poate tocmai de asta uneori pe strada prea multa larma. Nu am avut inima sa o recit... o sa las asta pentru mai tarziu.

Intr-adevar poezia ta se recita foarte frumos, se simte prin fiecare cuvânt. Mi-a plăcut!

Femeia ta nu era oarbă,
ea te vedea pe tine!
de atâția luceferi
alunecători și risipiți,
te zărea numai,

te zărea și te iubea!

Corina, Marinela... va multumesc pentru gandurile voastre materializate aici.
Marinela... iubirea... poate si varianta ta ar putea avea partea ei de eal.