Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

lighioana

pre_texte

1 min lectură·
Mediu
de când toate femeile se cheamă cu numele ei de femeie
și toți bărbații cu numele ei de bărbat
ea își descarcă în lehamite întreg cerul aici.
ea nu se mai poate suporta așa ca o poartă
își măsoară nopțile cu rembrandt.
dacă strigi la ea se preface că doarme
nu o poți prinde. doar pe scara de incendiu poți să o vezi.
ea ți se întoarce noaptea acasă și se dezbracă de tine
te desface în fâșii de neon.
(nu știu cum reușește ea să te iubească întotdeauna mai mult când eu dorm)
moartea se împletește se despică se împletește cu ea
după ce-și miroase inima o ascunde ca pe o echimoză în decolteu
semințele tale obscene încolțesc pe chipul ei păduros
apoi rodesc sălbatice în numele ei rupt de lighioană.
nu o atinge nu o privi că sângerează
ca o animală ca o gingie ca un destin
împinge-o pe scări. urmărește-o pe ascuns cum se deschide la capete
ca un crin ucigaș ce naște pui vii. ca un crin.
063.859
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
171
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “lighioana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/127698/lighioana

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andrei-gamartAGAndrei Gamarț
mi-a placut poemul. Randul de mijloc care-l imparte in doua, ce-i cu el?, este un rand inchis, peste el trebuie sa sari ca sa nu te impiedici, asa am simtit eu. un zid care te invita sa-l ocolesti. multe imagini frumoase in care ma pierd, poate asta si era intentia acestui poem. Remarc>

de când toate femeile se cheamă cu numele ei de femeie
și toți bărbații cu numele ei de bărbat
ea își descarcă în lehamite întreg cerul aici.

dacă strigi la ea se preface că doarme
nu o poți prinde.

ea ți se întoarce noaptea acasă și se dezbracă de tine
te desface în fâșii de neon.

moartea se împletește se despică se împletește cu ea
după ce-și (miroase (umbra) o ascunde ca pe o echimoză în decolteu

nu o atinge nu o privi că sângerează
ca o animală ca o gingie ca un uter ((_ destin )
împinge-o pe scări. urmărește-o pe ascuns cum se deschide la capete
ca un crin ucigaș ce naște pui vii. ca un crin.

prima si ultima sunt preferatele mele, unde vezi paranteze, sunt puse de mine, semn ca ceva nu imi este clar, sau cred ca ar mai trebui lucrate. Iar de nu-mi este clar inseamna ca asa sunt eu, nu te obosi cu explicatii, poezia nu se explica, se daruie, ca o femeie.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Andrei, cât de mult aș vrea să pot să te lămuresc...nu știu ce-i cu rândul din mijloc. cred că-l bag într-o paranteză. acolo sunt eu, povestitorul, cel care strică un poem și-l face jurnal. deși i-am promis unui prieten că nu voi mai ține jurnal, nu cred că mă pot ține de promisiune.
celelalte chestii din parantezele tale mă fac să te apreciez mult ca și comentator. acolo sunt gropile textului.
mulțumesc mult!
0
@negru-vladimirNVNegru Vladimir
\"împinge-o pe scări. urmărește-o pe ascuns cum se deschide la capete
ca un crin ucigaș ce naște pui vii. ca un crin.\"... Ioana imi place ca ai respect pentru finaluri... acesta este unul super.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Vlad, e foarte adevărat că în general încerc să dau un final textului. este momentul în care totul devine de înțeles...nu? mulțumesc!

Andrei, am schimbat acolo unde ai sesizat că nu era prea clar. încearcă acum.
0
@andrei-gamartAGAndrei Gamarț
Ioana am sarit iarasi peste paranteze, e ceva mult prea pesronal acolo... eu as mai schima ceva, putin, de fapt nici nu este esentiala schimbarea, dar suna cumva altfel, vezi si tu. Adica as trece *ca un destin* in randul urmator. cam asa>

ca un destin împinge-o pe scări. urmărește-o pe ascuns cum se deschide la capete
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Andrei, crezi că e deranjantă intervenția povestitorului? țineam mult la ea pentru a sugera dualitatea.
acolo era un destin care sângerează...mă mai gândesc. mulțumesc mult. te mai aștept cu drag,
ioana.
0