Nu am să te desenez niciodată

tare m-am mai distrat! :)

tocmai cand incepusem sa ma plictisesc, vad un tren care se uda prin sangele cuiva, dupa care vad o \"pasare\" (\"fara cuib\"), pe voi \"doi\" (din context: \"noi\", n.n) \"și\" - nici mai mult, nici mai putin!, cine credeti? - \"iepurașul\"!

urmeaza personajul (cred ca principala finta, in jurul careia se rotesc astrii in poezia aceasta) \"cu inimă de pisică\" si...

si...\"un alt fel de ploaie\" (asta, dupa ce a tot udat un tren sangele povestitorului!), \"cât un potop al sângelui /
vărsat peste oameni\". Logic! Mai identificam si alta \"ploaie\" - in aceeasi poezie - deja o ploaie \"radioactiva\". Se pare insa ca nu e altceva decat...\"nisipul\" (din pantofii \"ei\"...transpirati, oare? ca de ce ar fi o \"ploaie radioactiva???\"). Asadar, e vorba de un fel de nisip \" (ca sa ma exprim si eu prin alternativa!) \"agățat de coada unei comete\"...

Ce sa mai zic? Am vazut si cate ceva interesant, dar...s-a cam pierdut. Important este ca m-am binedispus :)
Numai bine!
(Si ce trista ma trezisem in dimineata aceasta!!!)

Sireno... multumesc pentru faptul ca m-ai anuntat ca te-ai distrat in aceasta dimineata... nu intram in alte amanunte pentru ca doresc sa-ti protejez fragilitatea creierului... pana la urma dimineata aceasta este fara de prihana.

Cu placere, Negru Vladimir: tu doar stii ca nu am nimic de impartit cu tine, tu doar stii ca sunt doar sincera si nu amspus decat ce a simtit cititorul din mine in timpul lecturii.
M-as bucura sa nu iti faci griji in privinta creierului meu: e obisnuit cu sensuri \"tari\", asa ca...

Sireno cititorul din tine (e diferit de poetesa din tine?)are limitele sale de intelegere, asa cum Arhonte are limitele lui la nivel de expresie... apreciez sinceritatea ta si desigur ca nu avem nimic de impartit. Am inteles opinia ta... acum sa nu facem chat aici. Iti doresc o zi frumoasa.

pasari necalatoare
ramase peste anotimpuri
in desenele de carbune
indescifrabile valuri
legate de tarmuri adinci...
te-am iubit numai martea
doar mergind trei pasi inapoi
si numai in ore nefaste...
stiam sa m-apropii de nisip
cu pasi moi si violeti...
nesosite trenuri
in nesperate gari
ma dau cerului tau ascultind
cu urechea plecata
neputinta timpului
pierdut in alb.

-iata semnul meu.

Multumesc.

In lipsa unui spirit autocritic - cel putin, al unuia dintre autori - (dupa cum vad in reactia de raspuns primului meu comentariu), revin acum, abordand un ton serios, de tot serios. Mai cu seama, ca e un text recomandat si inca si cu stea:

1. un text aglomerat, suprasolicitand imagini vehiculate, fortate, pe locuri pana la ambiguitati, cred eu, nescontate, ce luneca in ridicol. (A zis cineva, Vladimir, despre poeziile tale: \"hambar\" cu...\"vechituri\", cam as aceva...)

2. pe alocuri s-ar parea ca textele voastre - ale celor doi autori - coopereaza, dar...(\"pasarilor\", \"iepurasilor\" li se adauga \"pisicute\" etc.)

3. nivel \"exemplar\" (???) de expresie:

a) \"brațele GOLITE\" \"în maternitatea PUSTIULUI\";
b) \"înspre MARGINI lumina / DELIMITEAZÃ\"
c) \"inventeaZÃ ZÃvoare\" etc.

Îmi place să „te” citesc...
și mai puțin să comentez
(.... simt/cred că a comenta o poezie e ca și cum s-ar ajusta petalele unei flori cu o foarfecă și, da, poate s-ar descoperi forme mai aproape de perfecțiune, dar ea, floarea, n-ar mai fi o ea_a _naturii).
Acum, am călătorit dintr-un vagon în altul, așa, într-un du-te_vino, de monolog-dialog și, între profund/amar și zîmbet... mi-a plăcut să te citesc
„prietene
în mine cineva inventează zăvoare
roților știrbite ale memoriei
înspre margini lumina
delimitează efemere demențe
…
adaggio al speranței
…
niciodată

un cec în alb”

Este un text-tentativa, daca este ca-de-cat reusita sau esuata, asta nu stiu, oricum este prima de acest fel a subsemnatului (Arhote mai are antecedente :-)). Si nu de altceva, dar prezenta lui Vladimir in spatiul meu spatio-temporal mi-a produs aceasta idee nastrusnica, sau poate usoara asemanare pe care am avut prilejul s-o constat intre modul cum vedem lumea, cea din afara poeziei, pe care unii o numesc \"cea reala\".
Dialogul a impartit aceeasi bucata de hartie, si nu ecranul sau tastatura, de aceea pentru mine a avut insemnatate. Imi amintesc ca am mai impartit si niste ganduri interesante cu un anume Profet de peste ocean iar cand sa transcriem \"productia\" s-a terminat bateria de la laptop si sunt atat de lenes incat nu i-am setat hibernate-ul cum trebuie si a trebuit s-o luam (s-o ia el de fapt :-) de la inceput.
Ii multumesc lui Vladimir pentru ca, pana la urma, a acceptat provocarea mea (initial nu a fost deloc entuziasmat). Eu nu am avut in minte de la inceput decat cecul in alb, pe care i l-am si spus la un moment dat, apoi eu cred ca textul (undeva de la jumatate incolo) a devenit mai solid. Parerea mea, desigur.
Bobadil.

mi-a placut marfarul asta greu la care-s inhamate doua locomotive.
„așteptarea crescută ca o nebunie/în carnea mea de tun” , „întors ca un ucigaș pe același drum” , „un dumnezeu fără limbă/la pubertate” sunt versuri care m-au impresionat.

Elia... imi place ca ai simtit despre ce era vorba in poezie si iti descopar valente empatice care fac posibila poezia ca si colaj. Multumesc.
Silvia Caloianu... spiritul meu autocritic este la locul sau numai ca nu pricep in ruptul capului de ce nu te aduni si ai mereu tendinta ca in subsolul textelor mele sa scrii cate 3 comentarii... ai spus ca nu iti place in primul comentariu... am priceput. Habar nu am de unde nevoia acesta de a reveni iar si iar... e diferita Caloianu de dimineata de Caloianu care comenteaza noaptea si de Caloianu la amiaza? Nu exista coerenta intre cele trei?
Trecand peste asta nu pot sa nu las la o parte tendinta ta de a ma lua peste picior, fapt pe care il pun fara indoiala pe incapacitatea dumitale de a intelege anumite parti (intr-adevar simbolurile acestea nu sunt accesibile oricui, mai ales ca sunt scrise in limba romana... e greu, stiu) ale textului. Nu-i nimic, mai citim, mai invatam si poate intre timp ne trec toate aceste ifose de mare poetesa si nu mai revenim transland barfele de pe ym la mine in pagina.
Silvia Caloianu mojicia nu are ce cauta sub textele mele asa ca ia te rog o pauza iar cand te vei hotara sa mai scrii incearca sa o faci cu sens.
Beatrice... ma bucur ca ti-a placut.
Vasile... il las pe Andrei sa-ti raspunda... dupa cum bine stii sunt versurile lui cele pe care le-ai citat :)
Va multumesc.

Dana... analiza ta pe text este foarte pertinenta... nu are legatura cu steaua (pentru care iti multumim)... sunt incantat sa descopar in tine o cititoare inteligenta si care a prins ideea poemului... timpul, barbatii si iubirile acestora, destinul etc

Negru Vladimir, nu stiu de ce \"barfe\" pe YM vorbesti, aici, in subsolul unei poezii, eu nu m-as stingheri sa le afisezi, daca tot te-ai pornit asa urat la drum, mie insa nu numia c anu imi place asa ceva, dar si...mi-ar fi rusine sa afisez anumite lucruri spuse de tine, pe ym, care nu au nici o legatura cu poezia. Si - in nici un caz - cu parerile mele despre ce scrii tu.

Eu am comentat textul, nu pe tine. Arata acest text unui critic literar...Ce sa mai zic? :(
Timpul e deasupra noastra...
In rest: sunt sigura ca te vor durea - candva si candva - cuvintele pe care mi l-ai spus. Mai mult decat pe mine acum.

Si, rog mult editorii sa nu imi ascunda aceste cuvinte, atata timp cat nu sunt ascunse si ale tale, de mai sus, in adresa mea, cuvinte ce denota un scarbos atac la persoana.

Silvia nu ai inteles nici de data aceasta... nu e atac la persoana... are legatura cu poezia in aceeasi masura in care evidentiez o atitudine de rea-vointa din partea ta si iti atrag atentia sa eviti genul de comentarii care nu spun nimic (\"tare m-am mai distrat! :)\"). Desigur ca poeziile mele sunt aratate unor persoane in masura sa le judece... de la tine am asteptat o parere, ea a venit in primul comentariu... insa aceasta ambitie de a reveni mereu ma face sa ma indoiesc de bunele tale intentii. Daca nu iti place cum scriu nu ma mai comenta... si apropos de ym... habar nu am despre ce vorbesti, eu imi asum tot ceea ce spun, dar daca vrei musai pot face publice unele dintre parerile tale.
Repet... nu iti place cum scriu, evita-ma. Sau critica-ma pertinent, nu intre doua cafele.
Oricum dupa cum probabil ai realizat poezia de referinta este un colaj iar gestul de a fi primit stea ori recomandarea apartin altora... putin respect Silvia Caloianu si pentru parerile celorlalti, asta ti-am cerut... ce te face sa crezi ca esti in masura sa dai sentinte pe un text? Te rog sa cobori cu picioarele pe pamant si sa abandonezi aceasta infatuare.
Nu voi mai raspunde.