beatrice rodica giosan

aah, nebunie, nebunie, nebunie de lume de păreri de lume în lume de lumi și-n gropi de lume lumești unde ești când ești cum, ce, de ce crezi că trăiești și vrei să te știi unde-i poezia ce

atât de departe în cireșe vântul piaptănă frunze rezonanță cântă un clopot prin parcuri de inimi jucând lumina printre degete-n cer soare cu nori pe tâmple trunchiuri libere în ceas fără

pereții umbrelor din noi ascultă orb, răsună goi... în ora veșnic timp în cub iubirea-n sfert e-un vis la tub ... și-n rosturi fără de-nțeles un colț de noapte mi-am ales să-mi fie pernă

unu noi doi nu s-a-ntâmplat niciodată și totuși cu tine sunt prin trecerea norilor albind în curcubeu un armistițiu simplu de-o viață nu mai întreb nu mai aștept o respirație doar mai

zile de rând curg ticuri priviri critice la costum axiome-ntr-o ureche la pachet orizont de drumuri postum într-o limbă de foc pe post de tichet _ dezleg în amurg tacturi scaieți înnodați în

de câte ori întorc o clipă are privirea ta și o neg o reneg în orbirea lui da un vis nesfârșit în risipă

e un fel de seară un violoncel vibrând uitând un vers de vioară urcând și clape de pian uitate-n zbor dor blând pentru mine sau nu tu câte stele cazând uitînd într-o doară

între abis și lumina din frunze-zi verde doar un gând

Oh, Doamne! Se prăbușește cerul sau ce?! .... îmi ridic pleoapele din potop și nu știu de e umbra coșmarului de lângă drum sau oglinda vagului real în care suntem...

auzi cum sună clopot de rouă iubirea mea, visarea noastră în zbor de ardere albastră din fir vibrând din două? vezi dar cum muguri nasc primăvara iubirea mea, visarea noastră pulsând în

unele suspine se contopesc in spirit acut sfârșind în sensuri critice ciobite de început urlându-și surd gândurile cu care-ar fi străbătut de nu aș fi fost, de nu ai fi fost, de n-am fi... de lut

... în noaptea asta toate străzile sunt înguste, și-atât de pierdute în nebulos început fără sfârșit... ... câteva fragmente stupide de film se zbat într-un ecran tv... ... vorbeam de străzi?! -

hai să vedem câte litere are sentimentul iubirii câte cuvinte are trăirea lui câte poezii are nemurirea în tine în mine în orișicine care știe care vrea care poate să simtă o gradație peste

iartă-mă că sunt atât de banală pulsând în rime cu semne de boală că simt poezia-n pietre albastre toarse fragil verde-docil din astre tu critic fin cu miez de portocală subtil și gol de vis

eu cum să cred în sfânt când ochiul vremii e-mpotrivă și zile-nopți trec în zadar umbrind tăios norocul-zar în vals amorf de falsă divă c-o schiță de mormânt?

... în dimineața asta soarele e albastru, frunzele copacilor sunt transparente și-adorm în nesomn visând... ... doar amprentele tale pe sufletul meu păstrează o nuanță de lumină în roșu - te

te du iubire dar să știi și azi și mâine când revii cu glas subțire sau de bas c-un gând c-un pas c-un bun rămas sau doar așa zâmbind avar în colț de rând hilar rămâi sublim în glas

Am obosit... Doamne, ce-am obosit... si tâmplele-mi curg printre lacrimi, și nu mai știu.... ... și chiar nu mai fac nimic... ... unde esti Doamne sa-mi spui ce-am greșit... ce e

- știre: \"incendiu... toate jucăriile au fost distruse...\" stupid sau ciudat, dureros în prostie real sau vise, naive și iar duse... mai știi ce și cum ar fi putut să fie în semnul om al

... tăcerile au rostul lor - unele tac mai mult, altele spun tăcând, ironie sau nu, nici una nu-i de aur...

tu dormi si-n umbre gânduri ard un haos de uimire nu-s eu nici tu doar pas inalt corupt de tigru zvelt si mut în colti mimând un rânjet surd și-aș vrea s-adorm și eu acum în gri cenușă să

e ceață o ceață adâncă și deasă mă pierd printre coloane de fum nu sper și nu cred în granule de drum rămân în uitare rămâi uitare în ceață

... rece albastru murind în toamna din cer umbrind roșul din apus și din frunze căzute din galben în rugina dinspre negru-asfalt răsfrânt in ecouri de bâlci promisiuni de vară tăiată în

... e dimineață iar... nu, nu vreau să mă trezesc... repede repede mă invelesc cu ultima fărâmă de vis... ... aglomerație mare ... „următoarea oprire viața 232... peronul pe partea stângă-sus”...