BGbeatrice rodica giosan
Verificat@beatrice-rodica-giosan
„a iubi e singura spirala-timp care inseamna a fi”
viata mea a adormit pe-o treapta uitata de timp suspendata-ntr-o lume bizara care nu e a mea si nici a destinului meu ratacit undeva intr-o coma profunda stingher uitat ... doar virtual varful penitei mai spera cateva secunde intr-o trezire albastra o atingere intre spiralele timpului meu care-mi stie destinul…
și mai puțin să comentez
(.... simt/cred că a comenta o poezie e ca și cum s-ar ajusta petalele unei flori cu o foarfecă și, da, poate s-ar descoperi forme mai aproape de perfecțiune, dar ea, floarea, n-ar mai fi o ea_a _naturii).
Acum, am călătorit dintr-un vagon în altul, așa, într-un du-te_vino, de monolog-dialog și, între profund/amar și zîmbet... mi-a plăcut să te citesc
„prietene
în mine cineva inventează zăvoare
roților știrbite ale memoriei
înspre margini lumina
delimitează efemere demențe
…
adaggio al speranței
…
niciodată
un cec în alb”
Pe textul:
„Nu am să te desenez niciodată" de Negru Vladimir
semnez
Pe textul:
„Charta ’2005 – Scrisoare Deschisă adresată membrilor de pe Agonia" de sunet1
... Îmi pare rău că am fugit, dar... la un moment dat, ți-am spus să nu fii supărată, iar tu ai zis că nu ești, doar că nu-ți găsești locul... ... știi?! ai atins fără să știi, punctul unui „i” ce se zbate mereu și-n trecerea mea pe această lume...
(... promit că încerc să mă las iar și de fumat  )
Sper să ne mai ăntâlnim cândva...
Cu drag,
Pe textul:
„Iași, "Virtualia V"" de silvia caloianu
și în loc de somn ușor vă spun zâmbind:
mare-i grădina lui Dumnezeu, se știe
și nu-i de mirare cum în agonie,
poeți sau nu, ingineri ne-am rătăcit,
după ce cu toții gardul am sărit.
Pe textul:
„În cer ca și pe pamânt au loc certuri puternice legate de încadrarea mea profesională..." de dumitru cioaca-genuneanu
că știu ce am de-acuma de făcut
când mă stresează viața cenușie:
iau o pilulă cu Cafe din Agonie
drag,
Pe textul:
„Bodo-n UE..." de Atropa Belladona
drag,
Pe textul:
„carne și semne" de Negru Vladimir
Eu, pe moment, am rămas în „încheietura cuvintelor”,
recitindu-ți poemul o dată ... și înc-o dată ...
(parcă nu ar fi potrivit să-ți spun și eu că e sublim  )
Pe textul:
„Rue de la Fortune" de Negru Vladimir
așa cum e când e...
iar cuvintele, fiind mai mult decât oglinzi,
rămân mereu s-atingă poezia...
Pe textul:
„asta nu e o poezie " de silvia caloianu
Cu un Pițurcă fără har...
Hai spune-mi dacă nu-ți dorești
Un par să fi primit în dar?
Pe textul:
„Olanda-Romania 2-0." de Sorin Olariu
… doar că, de data asta, vântul de prin cuvintele-frunze în mine a vibrat șuierînd oarecum muzical viața în seară, chiar dacă e și un dor (dual, între iubire și durere).
Vă mai aștept cu drag și altă dată 
Pe textul:
„vibrații" de beatrice rodica giosan
... dar \"... chiar nu?\" poate fi destul de potrivit penru o întrebare stupidă...
Mulțumesc pentru înțelegere.
Pe textul:
„... chiar nu?" de beatrice rodica giosan
... am scris ce-am simțit și s-a intâmplat/sau nu să se-așeze în rime cu un amestec inevitabil de banal :) ... până la urmă a iubi, a trăi, a simți... a supraviețui e banal/sau nu!? :)
Mulțumesc pentru încurajări(chiar aveam nevoie...).
Pe curând!
Pe textul:
„Iremediabil..." de beatrice rodica giosan
Pe textul:
„efemer" de beatrice rodica giosan
... aștept să mă mai \"ucizi\" și cu alte treceri.
Mulțumesc!
Pe textul:
„efemer" de beatrice rodica giosan
Vă mulțumesc pentru aprecieri... ... când cuvintele se retransformă într-o stare de spirit asemănătoare aceleia care le-a generat, „creatorul” lor se poate declara fericit...
Pe textul:
„Când tu nu ești..." de beatrice rodica giosan