miez de noapte în mine
pereții umbrelor din noi ascultă orb, răsună goi... în ora veșnic timp în cub iubirea-n sfert e-un vis la tub ... și-n rosturi fără de-nțeles un colț de noapte mi-am ales să-mi fie pernă
secundar
zile de rând curg ticuri priviri critice la costum axiome-ntr-o ureche la pachet orizont de drumuri postum într-o limbă de foc pe post de tichet _ dezleg în amurg tacturi scaieți înnodați în
iubind
auzi cum sună clopot de rouă iubirea mea, visarea noastră în zbor de ardere albastră din fir vibrând din două? vezi dar cum muguri nasc primăvara iubirea mea, visarea noastră pulsând în
lui.... criticului
iartă-mă că sunt atât de banală pulsând în rime cu semne de boală că simt poezia-n pietre albastre toarse fragil verde-docil din astre tu critic fin cu miez de portocală subtil și gol de vis
eu cum... ?
eu cum să cred în sfânt când ochiul vremii e-mpotrivă și zile-nopți trec în zadar umbrind tăios norocul-zar în vals amorf de falsă divă c-o schiță de mormânt?
amin
te du iubire dar să știi și azi și mâine când revii cu glas subțire sau de bas c-un gând c-un pas c-un bun rămas sau doar așa zâmbind avar în colț de rând hilar rămâi sublim în glas
... m-am rătăcit...
... m-am rătăcit acum într-o ceață deasă nici vorba mea nu se face înțeleasă iar eu tot mă pierd în speranțe deșarte prinsă-ntr-un cerc orb rămân mereu departe cuvinte, cuvinte, cuvinte...
Rece
Pășesc sau alerg... străbat zarea mea interioară și oglinda lumii, cu priviri reci, mă-nfioară... E straniu și dur, nu văd rost, înțeles nu aud; de ce totul, chiar de-i frumos e și atât de
În zadar...
În zadar a apărut iar soarele; sunt nori grei în sufletul meu - e o furtună rece și... plâng. Nu mai știu cum greșesc; iarăși aripile îmi frâng când pleci în tăcere și toată liniștea mi-o
Iremediabil...
Iremediabil timpul mi s-a spart în cale și se zbate haotic în pulsări inegale: lungi haos-așteptări și scurte respirații în brațele cuvintelor tale... vibrații. E atât de absurd și de frumos
Când tu nu ești...
... zilele se destramă în mine spulberând clepsidra de vise în fragmente de patimi stinse rămase împietrite spre tine... fără tine să respir nu știu cum când gol e locul cuvintelor tale și
