în gând

unu noi doi nu s-a-ntâmplat niciodată și totuși cu tine sunt prin trecerea norilor albind în curcubeu un armistițiu simplu de-o viață nu mai întreb nu mai aștept o respirație doar mai rămân la marginea ploii iluzia prezenței mele în gandul tău albastru fie seninul ud al mării când dorințele tale vise urcând cheamă pescăruși ce trezesc fire de nisip spre cer noi mirabile uitări în dor unic puls întrupând o schiță de veșnicie