Negru Vladimir

Atunci cand ochii nu ne mai sunt de folos si experimentam zborul, cand alte priviri se deschid in adancul sufletului si percepem creatia asa cum este ea socotita, cand lanturile cad si coliviile devin ele insele pasari iar cercurile se rup intotdeauna spre centru, omul e tentat de iluzoriul mult mai profund al propriei vointe directionata gresit si tinde sa stagneze in tinuturile intermediare... interesanti trandafirii tai, imagine a mortii biruite.
Placut.

Pe cele \"13 maluri\" sa ancoreze numai corabiile aducatoare de fericire... La Multi Ani... hmmm... esti a treia persoana nascuta in aceasta zi in care cele doua taramuri comunica.

Ela... e de iubire pentru ca altfel nimic nu ar mai avea rost... e simtit in simboluri foarte personale... frumos ai zis cu \"Acolo unde întâlnirile au leac și dăruirea rost\".
Multumesc.

La Multi Ani Iulian! Clipele tale traite sa se apropie de fericire, chiar si atat cat ii sta omului in putere.

Virgile ai nimerit bine cateva adevaruri fundamentale in acest text care se remarca prin autentic... cam ai dreptate in ce spui, in special aici:

\"noi doar ne continuăm rătăcirea
prin labirintul nesfîrșit al copilăriei
alergînd după umbre și cîini\"

uite si asta e superba
\"priviți sînii aceia de durere și foc
făcuți de mîna lui dumnezeu fascinat de renoir\"

dar cel mai mult m-a atins formularea \"priviți pîntecul ei cupă solomonică de argint\"... m-a dus cu gandul si la Solomon dar si la solomonari si atunci mi-am adus aminte ca si barbatii au inca un rost :)
Finalul este, din punctul meu de vedere, aproape ratat.
Totusi un text foarte bun.

Florine bucuros de trecere... ce sa-i faci, doar e un diwan. Desigur perspectiva e eclectica, conteaza insa intelesul... numaratoarea fara nimic, mersul impotriva curentului, transferul principiului de constiinta etc... cine va fi deschis va intelege :) Multumesc.

Alina iarasi dreptatea e de partea ta... cred ca e fire feminina :))... dar nu e vorba ca poezia e musai simpla ci de faptul ca in om trebuie sa existe starea cu pricina pentru a o putea scrie... si nu e deloc greu, numai ca eu sunt tampit:)

Este inceputul unui poem cu semnificatia vizibila in titlu :)

Carmen esti draguta ca ne-ai reamintit de aceasta carte din care fiecare dintre noi a citit macar fragmente... cred :)... e o conexiune insa nu s-a revelat inca ceea ce trebuia sa isi \"iasa din fire\".

Alina sa zicem ca ai dreptate... cum modifica asta adevarul? :) Simplitatea e tot ceea ce vreau de la viata... desi uneori o singura dorinta te poate face nefericit.

Mihai... te cred ca ai inteles, macar pentru faptul ca o parte a referintelor isi au originea in Orient... multam de trecere... cat despre vrajitorie... exista asa ceva? :)
Alina... give me five baby :))... eu cred ca pana la urma iti plac tapii si te-ai suparat ca i-am sacrificat :)... nu are rost sa spun eu despre poem nimic... cititorii mei sunt inteligenti.

Marlena... cred ca am gresit comentand si la tine si la Angela... zau daca am chef de asa raspunsuri constipate ca ale voastre... ma rog, ca sa nu scriu in doua locuri, considerati amandoua ca adevarul e numai al vostru, treaba voastra cum o sa-l impartiti... eu plec in pagina mea de autor cu tot cu ignoranta de mancator de seminte si las spatiul poezie.ro liber sa incapa sublimul sufletelor voastre atat de elevate.
E pacat insa... sper sa intelegeti candva.

Alia :)... ideea era sa sugereze raceala dar nu trebuia sa fie film de groaza... restul desigur ca nu sunt interesante dar atata ma duce pe mine capul... si prefer sa zic clipa perfecta la clipa perfecta :)

Livia... ma bucur ca ti-a placut povestea aceasta.

Angela... departe de mine ideile belicoase despre care vorbiti... si eu sunt un om pasnic si zau daca am fost cinic... mai degraba ironic si nu mai mult decat prevede codul bunelor maniere (acum v-am flatat pentru ca numai un om inteligent intelege ironia), mai ales ca imi plac rosiile si ador sa ma uit la bataile cu frisca... ma uit si la meciuri si cateodata pe stadion sparg seminte.
Nu sunt genul care sa imi etalez cunostintele dar mi-ati cerut sa va demonstrez si asta am facut... e ghinionul dvs. ca sunt in tema :)
Raman la concluzia ca titlul e nepotrivit si poezia nu straluceste... as fi un prefacut sa spun altceva decat gandesc, nu credeti?
Imi cer scuze daca sinceritatea mea v-a jignit... va asigur de pretuirea mea... adresa mea de ym este negru_vladimir... deja cuvintele mele sunt offtopic si nu tin neaparat sa continui aici discutiile despre spiritualitatea orientala, daca doriti sa continuam mai bine utilizam alt canal.

Angela... nu e critica stimata doamna ci doar o constatare marcata de subiectivism... nu vad de ce v-ati inflamat/flambat asa de tare caci eu de text am zis \"Este o poezie buna\". Despre lectia de democratie ma abtin sa mai zic ceva caci o simt mirosind a totalitarism... cred ca ambalajul o fi de vina :)
Cat despre titlu, hai sa o luam metodic din ce imi mai aduc eu aminte... sunt mai multe trepte pana la samadhi, adica: yama, nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana si dhyana... samadhi asta buclucas, recte extazul divin, e cam de trei genuri: prajna- identificarea profunda cu obiectul meditatiei - sanprajnata (meditatia cu suport), identificarea perfecta cu însasi esenta divina a fiintei, cu sinele suprem transcendent, adica atman - asanprajnata (meditatia fara suport) si in final sahaja, adica eliberarea spirituala care este atinsa chiar în timpul vietii pe pamânt - starea de jivanmukta. Nu stiu la care dintre ele va referiti deci va rog sa ma (i)luminati.
Ar mai fi o practica veche ce presupunea ca discipolul sa mediteze pe cadavre sau sa ia ultima rasuflare a unui muribund (mai ales in Bardo Thodol se mentioneaza asta).
Poate nu stiti dar multe se pot intelege din titlu... de exemplu in India exista o practica care presupune ca yoghinii, spre deosebire de oamenii simpli care sunt incinerati (pentru ca sunt impuri iar cenusa le este imprastiata in Gange spunandu-se acel ganga ma ki jai) sunt inmormantati in pozitie de lotus, iar mormantul in forma circulara se cheama... ati ghicit si aveti zece puncte... samadhi.
Acum probabil ca intelegeti de ce v-am intrebat la ce anume va ganditi cand spuneti samadhi.
Cu tot respectul si afirmand inca o data ca poezia dvs. este una buna, Vladimir Negru.

Marlena tu scrii poezii frumoase... sunt unul dintre cei care iti admira poezia si unul care chiar iti poate intelege subiectivismul in abordarea unor anumite subiecte.
Insa aici zau nu e nimic de recomandat... e o poezie obisnuita care nu frapeaza cu nimic... e un haiku ratat intr-o stare de confuzie care nu a permis surprinderea esentei... e poezie buna dar nu luceste.

Este o poezie buna dar nu straluceste... desi nu sustine in nici un fel titlul... poate ca nici nu este nevoie... in afara de acel futil \"cărămizile, o, cărămizile\" nu am ce sa-i reprosez... insa nu vad un motiv serios pentru a fi recomandata... daca vreun editor mi-o va cere atunci probabil ca ii voi indica texte mult mai reusite care zac in limita a 25 de afisari.

Mihai... ma bucur ca ti-a placut... e un final ca o gura de aer trasa cu nesat in piept dupa imersiune... multumesc.

Chiar asa Corneliu... finalul e aparent fatalist insa descopera o cale spre tacere si fericire interioara... e un fel de resemnare a omului care nu mai cauta in afara ceea ce deja a vazut in el insusi, care stie ca o intrebare potrivita contine in ea si raspunsul :)
Bucuros de trecere si talmacire.