samadhi

Este o poezie buna dar nu straluceste... desi nu sustine in nici un fel titlul... poate ca nici nu este nevoie... in afara de acel futil \"cărămizile, o, cărămizile\" nu am ce sa-i reprosez... insa nu vad un motiv serios pentru a fi recomandata... daca vreun editor mi-o va cere atunci probabil ca ii voi indica texte mult mai reusite care zac in limita a 25 de afisari.

Vladimir, ma surprinde optica ta de suporter de fotbal. Poezie.ro nu este campionat de culturism poetic sau gazon pentru antrenamente si finale sportive singeroase . Nimeni nu este obligat sa recomande sau sa insteleze decit in acord cu propria constiinta estetica.
Critica ta reprezinta un gest nedemocrat. De ce? Practic ai dori ca libertatea ta sa ingradeasca libertatea celuilalt, ceea ce nu e fair.
Iti multumesc pentru trecere, pentru bunele impresii, ca si pentru calitatea ta rara de a fi un dezamagit sincer. Data viitoare ia si niste rosii moi si niste oua, dar mai bine o bataia cu frisca...

La capitolul \"titlu\": poezia slujeste foarte bine aceasta a patra stare prin care meditatia traverseaza starea de moarte. Aceasta este parerea mea ARGUMENTATA. Care sint, insa , argumentele tale , prin care sa iti poti sluji asertiunile ? Fa-te mai vizibil prin demonstratie, nu prin sentinte.
Multumesc.

Angela... nu e critica stimata doamna ci doar o constatare marcata de subiectivism... nu vad de ce v-ati inflamat/flambat asa de tare caci eu de text am zis \"Este o poezie buna\". Despre lectia de democratie ma abtin sa mai zic ceva caci o simt mirosind a totalitarism... cred ca ambalajul o fi de vina :)
Cat despre titlu, hai sa o luam metodic din ce imi mai aduc eu aminte... sunt mai multe trepte pana la samadhi, adica: yama, nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana si dhyana... samadhi asta buclucas, recte extazul divin, e cam de trei genuri: prajna- identificarea profunda cu obiectul meditatiei - sanprajnata (meditatia cu suport), identificarea perfecta cu însasi esenta divina a fiintei, cu sinele suprem transcendent, adica atman - asanprajnata (meditatia fara suport) si in final sahaja, adica eliberarea spirituala care este atinsa chiar în timpul vietii pe pamânt - starea de jivanmukta. Nu stiu la care dintre ele va referiti deci va rog sa ma (i)luminati.
Ar mai fi o practica veche ce presupunea ca discipolul sa mediteze pe cadavre sau sa ia ultima rasuflare a unui muribund (mai ales in Bardo Thodol se mentioneaza asta).
Poate nu stiti dar multe se pot intelege din titlu... de exemplu in India exista o practica care presupune ca yoghinii, spre deosebire de oamenii simpli care sunt incinerati (pentru ca sunt impuri iar cenusa le este imprastiata in Gange spunandu-se acel ganga ma ki jai) sunt inmormantati in pozitie de lotus, iar mormantul in forma circulara se cheama... ati ghicit si aveti zece puncte... samadhi.
Acum probabil ca intelegeti de ce v-am intrebat la ce anume va ganditi cand spuneti samadhi.
Cu tot respectul si afirmand inca o data ca poezia dvs. este una buna, Vladimir Negru.

Convinsa de multitudinea cunostintelor in domeniu pe care le posezi, Vladimir, observ ca prin simpla lor etalare ai ajuns singur la fericita concluzie ca in chiar reducerea lor la esenta rezida justificarea titlului: apropierea si traversarea intervalului ca miez al meditatiei.
Categoria de incadrare a acestui text este \"Poezie\", ceea ce iti arata in mod foarte clar ca el nu este nici eseu si nici o alta specie ce incumba discurs explicativ.
Insa textul de raspuns pe care l-ai etalat energic si cam nevricos mai sus imi demonstraza ca de la malitioasa introducere facuta de tine prin \"Angela\" si pina la finalul cinic in metrica pluralului de politete este cam tot aceeasi distanta cit de la samadhi la siddhi...:-))

Poezia, asa cum am mai spus,draga Vladimir, este forma fixa a incertitudinii, este locul geometric al sansei improbabilitatii maxime...Nu cautam cochiliile cuvintelor, ci aura lor, intr-o poezie...

Ah, demersul \"critic\", acest teren accidentat pe care tonul civilizat poate fi abolit din cauza pasionalitatii transante...Cind, oare, te vei obisnui cu gindul ca exista si oameni pasnici, ca mine, pentru care poezia este doar aer curat, pur...?

Daca doresti, pentru linistea ta si pacea acestui site, cer ca textele mele sa participe aici hors concours...Nu m-am gindit niciodata ca aveti aici o competitie. Eu daruiesc emotia lecturii si atit, Vladimir, nu am nevoie de stele pentru a iubi poezia si a fi motivata in aceasta bucurie de a scrie si de a citi.

Cu prietenie,
Angela Furtuna

Angela... departe de mine ideile belicoase despre care vorbiti... si eu sunt un om pasnic si zau daca am fost cinic... mai degraba ironic si nu mai mult decat prevede codul bunelor maniere (acum v-am flatat pentru ca numai un om inteligent intelege ironia), mai ales ca imi plac rosiile si ador sa ma uit la bataile cu frisca... ma uit si la meciuri si cateodata pe stadion sparg seminte.
Nu sunt genul care sa imi etalez cunostintele dar mi-ati cerut sa va demonstrez si asta am facut... e ghinionul dvs. ca sunt in tema :)
Raman la concluzia ca titlul e nepotrivit si poezia nu straluceste... as fi un prefacut sa spun altceva decat gandesc, nu credeti?
Imi cer scuze daca sinceritatea mea v-a jignit... va asigur de pretuirea mea... adresa mea de ym este negru_vladimir... deja cuvintele mele sunt offtopic si nu tin neaparat sa continui aici discutiile despre spiritualitatea orientala, daca doriti sa continuam mai bine utilizam alt canal.

Vladimir, o explicatie trebuie actualizata neaparat.Exista o neintelegere. Care trebuie lamurita. Este dreptul tau sa ai o opinie, sa analizezi un text, sa ai o opinie. Pina aici este totul corect si respect asta. Nu este insa la fel de corect felul in care apelezi in mod absolut nedemocratic la influentarea opiniei celorlalti, care au cotat sau nu acest text, si aici te citez cu insasi formularea postata de tine in prima ta interventie:\"insa nu vad un motiv serios pentru a fi recomandata... daca vreun editor mi-o va cere atunci probabil ca ii voi indica texte mult mai reusite care zac in limita a 25 de afisari.

Negru Vladimir [05.Jul.05 17:44]\"
Intre ghilimele este exact formularea facuta de tine in mod nedemocratic. NU doresc sa mai insist.
A incita la o anumita atitudine publica intr-un forum reprezinta un abuz. O atare interventie modifica perceptiile personale si creeeaza \"ideologii\" de grup.

Vladmir, arta este o activitate extrem de liberala, individualista si egoista, daca vrei. Adevarul unui artist este unic. Idiomul exclude din start comparatismul, inducind categorii estetice diferite.
Sfaturile tale catre ceilalti, de a nu cota un text al meu, folosindu/te numai de argumentul ca stii tu ca exista alte texte \"car zac la limita a 25 de afisari\" de parca eu as fi de vina pentru acest eveniment tragic, NU SINT o atitudine politic corecta.
Multumesc,
Angela Furtuna

O viata singura, atata are omul. Si atatea morti... Ah sarac de sufletul meu care a murit de atatea ori caci mintea-mi bogata nu-l poate ierta. Te referi in aceasta poezie pe alocuri si cu un contrast bine nuantat la moartea spirituala(,, de cîte ori am murit, Doamne,/și m-ai sărutat cu gura violet/a infantelui\"). Sunt cuvinte pe care nu le recunosc, dar ma voi interesa din comentarii si dictionare. Trebuie sa recunosc ca de la poveste de neadormit un copil impuscat mi-ai provocat o puternica impresie, o poezie geniala era, iar aceasta impresie se contureaza intr-o dorinta continua de ati vedea si noile creatii care imi par acum sub lumina inspiratiei. Cu siguranta o sa te mai citesc. Stiu ca o sa mai scrii.