Vrăjitoarea

Interesant de sinistră imaginea cu marmura și mai puțin aripa ruptă, înger pârjolit, clipa perfectă. \"Moartea îmi fumează țigara / răsucind pe degete lumea / ca o paiață albastră\". Apropos de vrăjitoare. :)

Alia :)... ideea era sa sugereze raceala dar nu trebuia sa fie film de groaza... restul desigur ca nu sunt interesante dar atata ma duce pe mine capul... si prefer sa zic clipa perfecta la clipa perfecta :)

N-am zis că atât te duce capul, ci mai degrabă că, de câte ori te întorci la \"clipa perfectă\", de atâtea ori o să îți repet că e neinteresant și plictisitor. :)

Alina sa zicem ca ai dreptate... cum modifica asta adevarul? :) Simplitatea e tot ceea ce vreau de la viata... desi uneori o singura dorinta te poate face nefericit.

Frumoasă simplitatea, dar te-ai plictisi și ai scrie un poem cu glezne, Kama și ochi fardați de zei. :)
Viața nu curge simplu, așa cum nici poezia nu vine din simplitate. Nici haiku și nici poezia zen nu sunt simple. A scrie despre clipa perfectă nu e deloc simplu.

Alina iarasi dreptatea e de partea ta... cred ca e fire feminina :))... dar nu e vorba ca poezia e musai simpla ci de faptul ca in om trebuie sa existe starea cu pricina pentru a o putea scrie... si nu e deloc greu, numai ca eu sunt tampit:)

Nu cred nici că e nevoie de o stare interioară simplă pentru a putea scrie poezie. Ci cred, cu cât e mai complicat sinele, cu atât e nevoie de mai multă poezie. Sau poate greșesc gândind așa. Prefer ca un bărbat să mă contrazică decât să îmi dea dreptate. :)
Continuăm discuția la Club? :)

I\'m a spy in the house of love,
I know the dream that you\'re dreaming of...
I know the word that you long to hear
I know your deepest secret... fear...
I know everything...
Sunt singurele lucruri care imi vin in minte citind
poemul tau Vladimir.