Ars poetica

De remarcat prima strofă, antologică, într-adevăr o \"ars poetica\" în stilul lui Azrail.

Citeam și dădeam din cap...\"DA\" :)m-ai văzut?
Scurt, cuprinzător, firesc, natural. Subscriu.

1
E ca și cum eu
M-aș despărți pe din două,
Ca și cum un fulger
Ar pătrunde în stâncă,
Stânca s-ar crăpa
Și ar fi cu un vârf
Tâșnit spre cerul întunecat,
Iar cealalată jumătate
Dărâmată în bolovani în jos
La vale, în ape.
O jumătate care țâșnește în întuneric,
Dar în sus, țâșnind în formele pietrei
Și o jumătate rostogolită
În bolovani,
În marginea drumurilor,
Bătute de oameni.

Cred în sinceritatea acestei poezii ca artă poetică, pentru că îți cunosc universul liric. Sau îmi place să cred.

A.

scrisul ca nevoie organica.
frumos.
A.

Scrisul ca marturie fiintiala, ca transcendere, ca reintoarcere, ca nevoie permanenta de recunoasterea absolutului ce ne compune cu sau fara voia noastra. Cat de frumos le spui!

Cu respect,
Lucian

Alina: prima parte fara a doua e ca Azrail fara trup... nu se cade o asa alcatuire, nu?
Gabi:ma bucur ca ceea ce cred eu e in coerenta cu ce simti tu.
Victorita:frumos spus si mai cu seama veridic... susul si josul sunt perceptii ale mintii noastre si atat.
Andreea:nu te indoi... eu nu ma mint pe mine insumi.
Alexandra: organica... sigur ca poate fi considerata si asa...
Lucian: e mai simplu :)
Va multumesc pentru cuvintele lasate aici.

si mie mi-a placut mai mult a doua strofa, dar, e ars poetica, se completeaza reciproc.altceva ce sa-ti zic?
sa scriem