Poezie
Deschise ceruri
poemul tău de Sânziene
1 min lectură·
Mediu
undeva există încă balauri
șerpii mei cu aripi o pot confirma
acum când sângele
mi se înmulțește prin spori
în patul unei turcoaice
cu dantura perfectă
numai femeile vii miros a sânziene
își spun zburătorii
certându-se pentru lună
ca de la o pradă
îndelung vânată
trupul mi se spală de păcate
la o cafea moartea
îmi pune pe limbă
cuburi de zahăr
ca o amantă perversă
zboară prin al noualea cer
al venelor mele
sunt pasărea neagră pictată
pe pântecul tău parfumat
cu inima cât un degetar
mestec boabe de piper
amintindu-mi de indii
scot sunete guturale
din beregata de lup
a îngerului meu în delir
mirosind a colonie
ademenesc zânele
balerine trotskiste
cu buze de cozonac
0144583
0

Lectura usoara, de dupa-amiaza de vara :-)
Multumesc,
Bobadil.