nastia muresan

scriam in primul raspuns (disparut in neant)o retorica ieftina...:)
cit realism poate incapea in ceva ce se vrea poezie.
stiu altii, desigur, nu-mi fac griji...dar ma bucur ca, de data asta, realismul \'din parcare\' n-a deranjat.
iti multumesc, George, pentru lectura si semn.

cam tot ce scrii e atit de inside confessions\' incat, dupa lectura, cel mai usor e sa taci si sa iesi fara zgomot din acest spatiu atit de intim al autorului.
dar pentru ca tot am intrat...sa spun ca apreciez onestitatea, pe alocuri coplesitoare, a scrierilor tale.
altminteri cred ca e deja consacrat acest fel al tau de a ispiti cititorul tocmai prin curajul de a te marturisi atit de sincer.

un poem de marti. surprinzator ca e bun, cu zilele de marti nu ma prea descurc, serios.
da, lipseste o litera si ramane asa:)

iti multumesc ca ai trecut pe aici si ai spus.

uite-asa mai aflam si noi cine ce mai citeste in tramvai:)
acum serios, mi-a placut radiografia asta a categoriei \'calatori cu tramvaiul\', un ochi ager, un discurs amestecat...pe unde caustic pe unde cald. o capacitate de a surprinde contextul dar si detaliile.
mi-a placut deci!

prea tarziu? nu conteaza, am lipsit de pe-aici cam mult, am intrat acum si am vazut, dupa nici nu mai stiu cat timp, o poezie a lui sorin despot.
asadar stiu ca esti sincer, sd! si mi-a placut poemul tau (chiar daca ma impiedic pe alocuri...in niste tuse cam grotesti, dar am trecut iute mai departe pentru ca la final sa simt ca poemul se incheie rotund).
strofa a cincea...imaginea unui gest - reusita - m-a ajutat sa aflu ca acest poem e unul foarte bine scris si ca sunt solidara, in aceeasi parere de rau, cu autorul:)

in aprecierea unui poem prima lectura spune foarte mult. nu esti pregatit sa parezi impactul si aceasta lipsa de aparare deschide calea spre o prima impresie, formulata in termeni \'rudimentari\' si, obligatoriu, sinceri: mi-a placut! sau nu mi-a placut!(chiar inainte de a intelege de ce).
la prima lectura: mi-a placut!
a doua lectura e deja altceva, e un alt proces, amorsat in zona de \'rezistenta\' a cititorului, operand cu alte instrumente si la alt nivel; fiecare isi acceseaza propriul set de criterii in analiza, cantarirea, aprecierea constructiei, face testul de incercare, scutura cum poate edificiul, extrage o virgula, o conjunctie, o prepozitie, nu stii niciodata cum intamplarea iti poate veni in ajutor...si devii autorul si martorul pretios al unei demolari (in cazul trist) sau al unei reconstuctii (in cazul mai fericit).
la a doua lectura, asadar, facui intocmai, nu s-a clintit nimic. rezulta ca: mi-a placut!
(l-am citit si a treia oara. se mai intampla.. cand imi place ce citesc)

li, ca mai toate poemele scrise de tine, si acesta e unul plin de vitalitate.

Andrea,

esti o surpriza frumoasa si atat de tanara!!
m-a bucurat trecerea ta pe aici, iti multumesc si iti doresc succes in toate.

un poem dezarmant si provocator. acum ca am spus-o incerc sa ma concentrez (nici mie nu-mi reuseste intodeauna) si sa etalez argumentele: ar putea fi sinceritatea atat de curajoasa cu care te expui, nestiind in ce fel sau daca cititorul e pregatit sa se conecteze si sa te urmeze in demersul tau intrepid, sau chiar asumandu-ti o eventuala reactie inadecvata. cred, totusi, ca ai mizat pe curajul cititorului si, daca e asa, e minunat. Dana, ma bucur sa te citesc din nou aici.

Florin,
inainte de a fi poezie, acest accident perfect a fost unul real.
apoi, din pura obisnuinta...a fost clasat la simpla intamplare si, mult mai tarziu, poate din nevoia de a afla o semnificatie...a devenit o istorie rescrisa; in care se amesteca nevoia de celalalt si coliziunea ca...drept la revelatie.

Tatiana,

nu doar in legatura cu prima strofa aveam indoieli ca ar fi foarte reusita, insa la momentul acesta n-am gasit alte cuvinte.
mai las sa treaca timpul si poate mai tarziu...voi scutura textul.
iti multumesc atat pentru consideratiile indreptatite cat si pentru cele de-a dreptul flatante..:)

Nic,

bine ai re-venit! ma bucura trecerea ta si iti multumesc! inca o data.

Amadriada,

imi place tabloul acesta cu lumina de iunie.
imi place cum insinuezi printre cuvinte atmosfera unei amiezi aproape vesnice.
asadar, imi place ..imaginea, lumina , atmosfera din tabloul tau.

bine te-am regasit, Amadriada.

ca sa fiu sincera, si mie imi plac mai mult povestile scrise de altii, si eu ascultam fetita cu chibrituri de pe discul de vinil. da, uite cum amindoi avem dreptate..:)
multumesc.

ioana,

ce vezi tu aici e chiar un vis de care m-am bucurat, de parca aveam nevoie de el; nu cred in \'programarea\' viselor, nu e un vis premeditat.
ce-mi ramane din el..? complicitatea luminoasa, calda, scanteiatoare cu care personajele...au strabatut un fragment de iubire si de fericire.

iti multumesc pentru gindul tau de aici.

sigur metacomunicare, altminteri orcii mei dragi nu cred sa fi auzit de Judy Garland (reciproca valabila).
sunt curioasa sa citesc povestea ta, nu neaparat ca demonstratie ca fenomenul metacomunicarii e ceva atat de comun aici...:)

si eu amical,

da. lumea mea intoarsa cu susu\'n jos e vie.
in spatele cuvintelor sau al tacerii, e inca acolo. sau aici. e bine ca si tu ai vazut-o..:)
iti multumesc.

Dana,

n-am sa-ti spun de ce m-a emotionat asa rau (sau asa bine) poemul inchinat Annei.

cald, omenesc, duios.
m-a infiorat felul discret in care iti asumi..trecerea.
La Multi Ani fiicei tale!
La Multi Ani tie!
(in poza ei te vad pe tine in urma cu 20 de ani)

desi in nota unui buletin informativ despre \'sfarsitul lumii\'...poemul croieste canale de sugestie intr-un mod neasteptat.
cred ca ai gasit tonalitatea bine temperata in care poti vorbi despre aceasta apocalipsa...evitind lamentarea sau pateticul, ceea ce nu-i la indemina oricui.
poemul tau merita mult mai multi cititori. cred ca ai toate datele sa te afirmi aici...putintica rabdare..:)

buna dimineata:)

Marius, mi-a placut titlul comentariului tau, in completare ar mai fi de spus ca intr-adevar...paseam cu oarecare grija in joaca aceea. acum, odata ajunsi mari si luati cu alte treburi, parca mai uitam de grija asta si luam gandurile in varful bocancului.

Claudiu,
esti marea surpriza! iti multumesc.
alta poza n-aveam de unde alege, imaginea a iesit cum a iesit, nu am indemanare, asadar....am circumstante atenuante:)
nici sa rescriu poemul n-am vrut, a fost un scurt acces de candoare pe care mai bine sa-l pastrez ca atare. poem naiv.
pretuiesc parerea ta. te mai astept.

Luciana,

ma bucura exclamatia ta:) cred ca ai privit cu ochii...copilului din tine si ai trecut usor peste stangaciile imaginii.

multumesc tuturor.

mi-au placut \"ard înăbușiri și le transform în psihedelice capilare
parcă în mine se descrie o gestă a viscerelor\" si

\"încă o dimineață mă găsește chircit
la un pas de mine\", unde, cu acuratetea unei...pneumografii, se dezvaluie o anatomie interioara interesanta.
daca ar fi dupa mine, as mai gasi cate ceva de care acest poem se poate lipsi fara sa piarda.

ma bucur sincer de bucuria voastra si de reusita voastra.
si de intamplarea ca versurile a doi tineri talentati ca voi vor putea fi gasite de acum incolo in librarii.

o veste pe care nu vreau sa o cred. totusi, prietenii taniei spun ca ea nu mai e.
si ca sufletul ei are acum nevoie de lumina, pe ultimul drum.