Murza Narcis Ioel

ai trăit și tu sub jumătatea asta de cer luminat de jumătatea asta de soare te-ai târât pe jumătatea asta de deal și stelele ți se păreau de sârmă ghimpată ți-a fost frică să-ți întinzi toate

\"Viața e o călătorie prin deșert. Dincolo de ea, veșnicia. Te-ai născut într-o oază : înconjurat de părinți, de prieteni, și timpul te poartă la rându-i prin insule de verdeață : iubirea,

se încovoaie seara încet pe sub stejari și soarele oftează, stingându-se pe creste- trei buciume spre târlă , îngână cu amar- din firele de brumă se țese o poveste se-ntoarce timpu-n hăuri,

cu genele-aplecate sub nori, bătrânul deal și-a tras până la barbă veșmânt de papagal îngălbenite frunze în codrii. iarba-n lunci jurnal se-așterne zilei vrăjite de atunci se-ntinde

să vină toți haiducii, aici la sfatul toamnei cu flinte ruginite, ochi limpezi, jucăuși- nici urmă de poteră.iz de papucul-doamnei împrăștie țărâna - și cânt de greieruș să vină azi și

Vâslește. Au trecut ceasuri, zile poate. Umerii îl dor de povara datoriei sfinte, însă rezistă. E călit de peregrinările prin munți, de cărările parcurse cot la cot cu soarele uscat prin

să număr frunzele până la primăvară ne sunt ochii sărăciți de belșugul toamnei răbdările ascunse în sâmburi să numeri norii până la ninsoare îmi sunt rândunelele prea înalte pașii

în desfacerea crengilor îngerii au atârnat aripi de aur soarele se-apleacă obosit peste buzele cerului vântul scutură stelele de frunze- legănări triste chircite în pensula toamnei

cer albastru- din ochii pruncilor culeg brumă ...răsfrângerea tăcerii întinsă peste pleoape frunze arămii- de pe buzele copiilor strâng aur ...sclipirea zâmbetului descătușat de

zămislite în mările somnului herghelii de vise pasc între gene iluzii pe harta inimii copilăria se-mpiedică în locații nedescifrate sub pleoape lumi ireale își stâmpără setea din apele

doamnă de modă veche pădurea înfășoară degete noduroase în mănuși zdrențuite sub flori mușcate de brumă dealul întinde un trup țesălat de pluguri pelerini spre asfințit norii scutură

\"Ochii sunt oglinda lumii\" * Cugeta proptit cu mâinile de marginea fântânii, când distinse un zgomot neobișnuit. \"Of, sper să nu fie nimfele pădurii dorind

\"Trăim prea puțin ca să fim atrași de urât Există atâta frumos în lume cât nu încape într-o viață de om Privind, ascultând și gustând frumosul vom ști să trăim în

motto: \"Lumea e un imens Narcis care se gândește pe sine\" (J.Gasquet) * n u voi a țipi veșnic printre r ădăcinile