Morar Nucu

Ne luăm la revedere dragi prieteni Am străbătut împreună drumurile tinereții Astăzi voi priviți către apus eu vreau să mai stau Îmi plac curcubeele din roua vieții Mai rămân un pic pe culme să nu

Vine viață peste tine ca o ploaie Nu știi ce să alegi din coșul cu prăjituri Primăvara e tânăra și nesăbuită Nu ai ceas și nu te uiți la soare Nimic nu te îndoaie totul te urmează Și dacă pierzi

Mai zilele trecute mă uitam la mine Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire Pe față mi-au crescut niște munți Ochii mi se scufundă în văi adânci Singur, nasul a rămas un far de veghe Între

Înainte eram mai brut Acum sunt mai puțin Dar mai șlefuit Și mai puțin copil Mai mult bătrân Nu cât ar trebui Așa, cu măsură Mai degrabă un copil bătrân Nepotrivit Bătut de ploi și

În mlaștina veninoasă mișună lighioane vâscoase Suntem prinși cu toții într-un cerc neîntrerupt de neputințe Doar ochii plânși mai văd raze de lumină în zări cețoase E o liniște cruntă și

Iubita mea e geloasă pe versurile mele Îmi curge prin vene adevărata muză de artist Apoi se caută printre cuvintele înșirate Și nu se găsește la prima vedere Pentru că trebuie să-ți pui

E ziua mea, demult am șters-o din calendar Nu-mi place rânjetul acru al ipocriziei Să fim serioși, e cea mai de căcat zi din an Nu am nimic de visat, un coș de amintiri Doar cerul a rămas

Doctorul privește prin lupa șarpelui în sângele meu Atunci mi-am dat seama că toate drumurile au un sfârșit Un punct de reflexie, o viziune, o piatră filozofală Ce-a fost, ce este și ce va fi Am

Am uitat cum se visează Înainte eram expert Amestecam culorile calde cu emoțiile adolescente Și ieșea o poveste strașnică de pus în ramă Trăiam cu o coajă de pâine și fantasme Evadam

Toți scriu despre de toate Eu vreau să scriu despre nimic Iau cuvintele din pungă Le așez pe bancul de strungărie Polizez capetele și tai virgulele Apoi le amestec într-un cântec O limbă

Am venit pe lume singur Viață mi-a aranjat o masă bogată de prieteni Familie numeroasă, părinți, nași, soții, copii Slujbe pline de șefi, subalterni, colegi, relații Apoi amici,

Și vine o vreme când vorbele tac și florile mor Nimic nu ne mai adună ca pe vremuri în ciorchini de șoapte Cade între noi un frig polar în toiul verii Îmbrățișarea ta iubito e un șarpe viclean