Poezie
Singur
1 min lectură·
Mediu
Am venit pe lume singur
Viață mi-a aranjat o masă bogată de prieteni
Familie numeroasă, părinți, nași, soții, copii
Slujbe pline de șefi, subalterni, colegi, relații
Apoi amici, cunoscuți, indivizi, oameni de toată mâna
Culori amestecate într-un tablou nedeslușit
Alb cât un vis cutezător pe culmi zburate
Negru căderilor solitare în hăul disperării
Gri pentru îndoielile pline de speranțe
Galbenul din diminețile pline de viață
Roșu sângeriu al iubirilor mistuitoare până la os
Verdele din primăverile renașterilor miraculoase
Apoi când scena se încheie și cortina cade
Îmi dau seama în mod fatal
Că plec din lume singur
001.112
0