Poezie

Despărțire

1 min lectură·21 octombrie 2018

Mediu

Și vine o vreme când vorbele tac și florile mor

Nimic nu ne mai adună ca pe vremuri în ciorchini de șoapte

Cade între noi un frig polar în toiul verii

Îmbrățișarea ta iubito e un șarpe viclean care mă sufocă

Privirile tale sunt cuțite pline de venin înfipte mișelește în spate

Râsul tău e horcăitul unui muribund singur în azilul visurilor deșarte

Ne-am mințit atât de mult încât au crăpat toate speranțele fecioare

Copilul nostru nenăscut a murit înainte să vină la lumină

Eu am crezut că ești o pasăre curcubeu pe cerul vieții mele

Tu ai crezut că sunt minotaurul corabiei tale

În fapt ne-am dovedit a fi niște eunuci la poarta neputinței

Cade despărțirea între noi ca lama unui cuțit aspru

Toamna ne-a îngălbenit povestea de iubire

Și a supt seva de fantastic din venele noastre îmbătrânite

001.283

Morar Nucu. “Despărțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/morar-nucu/poezie/14132631/despartire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.