Monica - Nicoleta Făgețean

ca să se împlinească scripturile inimii mele devin arcașă în pădurea cu șoimi nimic să nu te piardă ¤ sapa milostivă pescuiește crini - ecou în lac ¤ stropul de vin pe

nu te spăla prea des pe mâini sideful melcilor ghemuiți în piele se va duce pe vapoare de țevi de mine nu te spăla picioarele reci ale unei taste comode ajung în turn munții se văd din

dorințele nu sunt făcute pentru a fi îndeplinite, spune psihologul ele sunt țin de visare, de exprimare ascultă-le, mai zice, și lasă-le pe aripi de fluture poți face bilețele pe care să-ți notezi

din gondola cu nori soarele se frământă: misterioasa doamnă cine e? șapte ropote de ploaie sfâșie cerul săptămânii

frica mea de sange, de inima pulsand. groaza, aproape de lesin mihnea imi ia mana cand adoarme si o vara sub el. in dreptul inimii. i-am zis ca nu pot s-o tin acolo, ca nu stiu de ce dar nu

mă rătăcisem pe drumul spre mare crezându-mă tu din colonia pe care o ador pinguinul-eu numără fulgii în apă mătasea ninsorii ne destramă

țesălat de nori cerul gonește un mânz - fulgerul

sub tranchilizante mlaștinile visează copii flămânzi îndopați cu boabe de orez prismatice. zgâriată luna asistă nașterea tăcerii păunii mătură fețele palide în rezervațiile caligrafic desenate

ieri am vrut să plec de cel puțin zece ori de la conferință. am notat cu greu s-a spus: există o rezistență incredibilă la a trăi. noi trăim în lumea incompletă a realității noastre

baton vanilat - zăpada în ușa brutăriei

de șaptezeci de ori câte șapte... ^ ecoul: ...de încă șaptezeci de ori câte șapte... ^ din lan, ecoul ecoului: ...iartă...

muntele arde * vezi macul?

scăpasem de singurul pieptene mișcător mai departe norul devenise un cârlig ce rug! ^ pădurea cheală își punea în ordine imprimeul cu frunze - egală noaptea ^ am ajuns la marea

sare de fildeș risipită în țarc pe spinarea lui - vrăbiile

suntem decupați cu metrica dragostei verbul ne trece puntea suspinelor reale păsări ciugulesc pâinile amestecate cu pești mereu dintr-o singură firimitură inima

luna - un cub de zahăr umed - botul viselor

rațele se cățărau pe umerii rinocerilor cu aripi aveam un cuib în zgârie-norii capetelor newyorkeze mai jos gamba de bărbat îmi pregătea copilul de naștere prematură în cafenele vopsite

căpătuită frunza pe podele îndoaie un milimetru din căpăstrul iepei cu picioare de metal hainele negre acoperă calul dincolo de genele stufărișului de plumb lebăda mă atinge peste

colecționez foarfecile cu care mi-am tuns părul în diverse etape ale vieții intrauterine la cinci luni o turbulență mi-a apropiat mâna de față cotrobăiam după o căniță cu lapte * o bombă cu

curbura navei și paie curios extraterestru gălbenușul

prăvălit rechinul blu e îndrăgostit pot eu să-l rănesc? am suferit în numele lui recifule, tu știi colții sfâșietori nu se văd pielea rechinei lucește căluțul de mare te

ieri am găsit între rândurile tale t_ i_ _ _ _ _ băusem vinul dansului cu tine aveam o fetiță eram amețită și lașă - încetasem duelul deveneam analfabetă te iu_ _ _ _ sunt moartă

stropul de ploaie și-a spart oglinda!

în gară hârtia mototolită își aranjează cutele pe bancă emoționat mărul