fără mesaj

Mo-Ni, eu nu stiu ce sa spun despre poezia ta. dar simt nevoia sa spun ceva. asta e o stare pe care o am de cate ori intru aici la tine. imi plac imaginile. \"in top\" se afla cea a muntilor din aburii castroanelor fara supa. cuvantul \"supa\" are un anumit impact atunci cand este prin preajma cuvantului \"munte\". cam asta cred eu ca este tehnica pe care o folosesti, cea a contrastelor, a nefirescului.
poti fi ademenita cu mirosul lumii, asta nu mi-a placut... ca idee vorbesc, poate fiindca eu nu pot fi ispitit asa...
mereu de citit ceva la tine si de invatat, de ce nu, despre constructie si forma...
drag,

Monica,
Las semn si eu un semn de carte: \"nu te spăla prea des pe mâini/sideful melcilor ghemuiți în piele/se va duce pe vapoare de țevi\"; \"m-ai ademenit cu săpun de crăițe
așa miroase lumea spuneai;\"o fereastră mă trăgea de pe creasta unui val/imens osul câinelui dărâma catedrala\"
si promisiunea ca voi reveni sa recitesc tabloul acesta cu \"natura vie\".
carmen

dragii mei,
ce bucurie mi-ați facut! uneori mă simt cam singură printre imaginile - ca întotdeauna, Costin! - un pic bizare pe care încerc să le redau
am găsit semnul tău de carte, Carmen! reconstrucția catedralei poate începe

mult drag,
mo-ni