nisip
nu, pe tine (soarele, pe culoarele lunii) în grădina cu portocali senili, mă reînveți să respir prințesa înoată o frunză adoarme pe aripi de vânt (da, pe tine)
nicio vale nu e umplută ca acum!
să nu crezi că floarea de regina-nopții peste care a căzut promoroaca nu va mai înflori erai mătăsos zicându-mi: scoate boabe și coase-l coase-l… * prietenul imaginar al foarfecii
tehnica pașilor mici
în apă era ascuns un sfânt. o literă ici, ca o bășică abstractă îmi colora tenul până la ultimul rid (intră în secerătoare, hornul te va duce înapoi) ~ pas cu pas descopăr că o zi
vălătuci de fum
spune/mi că există un munte - cel mai înalt, pe care n/o să/l ating nicicând. și pe piscul cel mai aproape de soare tu, îmblânzind delfinii niciodată marea nu fu mai adâncă, și pe fundul ei o
pojghița călătoare
sub plicurile roz, timbrele nu dădeau niciodată greș. ardeau în numele călătoriei. eram frântă. am pescuit un inel de aur, cu coada roșie rândunică. zidul era aplecat, m-am adăpostit slabă
ce nu spune un panou publicitar
mai ales când duc palmele la ochi... luptătorul de sumo ajunse, cu vântul abia stins și eu caut oaza, liniștea mă face să uit că sunt pe un teren de golf privat dimineața deschide ochii, perna
gol
știi ce nu pot deschide? în spatele nasturelui lumina penele cad pe șotron, o cifră înghite talpa care bate pasul pe loc. umbra căutând sora soarelui există un aisberg de care mă izbesc. la
despre voi
de ziua ei a plouat cuibul din spatele pâlcului negru are penele aurorei. șoriceii de apă se împrietenesc cu sobolii încuiați sub pământ îți aduceam chifle atinse de mâinile mele, la o sută
semn de carte
în spatele inciziei - fereastra, pe vindecate o să depind de tine până la capătul portului, apoi încă un sloi sunt locatara timidă a fluturelui cu cap de mort, voi învinge ziua de azi
ghiocelul
cum își desena aripile din bulbul grădinii lăsând dantelă în aerul scund (nu te cocoșa, un lucru drag e înalt) cum avea o tijă din hârtie de ziar înghițind ultimele știri ale
bulbi
pe banchetă, o lăcrămioară din ochiul scăpat al primăverii găurește lobul - mă fac streașină, în numele tatălui apa să curgă din nou jgheab de rouă, tare plouă, aleargă fetița buclată și mă
puls
mugure deschis pe ramura ninsă - vrăbiuța
piele
noduri pescărești. păunii vraci povestesc nu deschide ochii, se strigă onomatopeic. baraca o pipăi, sunt prizonieră în sfârșit inconștient, mai vreau. obuzul M83 îmi sparge ceașca. liniște.
azilul bleu
pari așa obosit lipit de rama ferestrei sărbătorești încă o zi. au ceva în comun - azilul bleu și cerul bleu fierbătorul bolborosește, îngrijitoarea cu degetele iubitei tale sophie îți spune
rid
varianta la dansul pădurii e această întunecime amară a vânătorii șterg conexiunea, ea rămâne. o capră a îngropat azi-noapte lupul poet și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, fără efortul
fundalul unei dimineți
de ce ești inertă ușă? vorbește cu ea smocul din păr de pisică zboară agale, expectorat de un vis se făcea curat, spițele monedelor cereau revenirea chipurilor, felina cu blană de iepure trăgea
colind
în gura clepsidrei ce-ați văzut, păstori? - elisabeta, mura câmpului cea mai frumoasă decât se arată! unde? (numai cum să nu zici) cine îi cânta? bobul de muștar steaua sub cleștar măgăruș în
e timpul!
material excelent. în banca oratoriului de crăciun, ridul deschide ochii renii se îmbăiază, negativul de pe turla miresei bate clopotele toc-toc, ciocănitoarea apare și sparge miezul
n-ai nevoie de chei
echilibrul cară demonii-n spate. și e atâta gol! (în bulbi se făcuse noapte) oglindă a cărării, învăță-mă să pierd, păstorii nu-și numără oile. (lupul se împiedicase pe colină) vânt după vânt
ninsorii care nu mai vine
copacii mătură cerul - nici o scamă pe nori!
paranteza câmpului
viața mi-a dat multe șanse să mă trezesc – dar nu lângă tine strălucirea eternă a minții neprihănite dă buluc în bucătărie când puștiul din casa mea descoperă că vede! câmpul a murit,
tăcutul
scufița roșie, francisc… în coșuleț sora zmeură alintă copitele fratelui lup. gheața se va preschimba în lut? spune-mi prapore ud, mă ustură făina morarului peste iepuri (și pleca pleca după
fata tubulară
n-o să mă ții racordată la tuburile astea numite amour, vreau să aflu ce rămâne când ~ am curățat părul tot de omizi, pe cea mai slabă am lăsat-o (dochia, nu mai hrăni cuptorul cu
copila străzii
la întuneric te văd mai bine, șchiopătezi cojocul are nasturii rupți - dedesubt intuiesc [] făcută covrig pe țevile din iută aburii unde vor duce? [] una pentru mama, una
