tehnica pașilor mici

abrupte trecerile tale de la insecte cu aripi trandafirii la sms-uri preauscate. uneori însă abruptul dă senzația de curaj. și asta numai după ce treci... rămân la convingerea că scrii în felul tău și asta înseamnă poate cel mai mult în vremurile de turmă literară fără cap(sau cu cap) în care trăim.
Felicitări pentru detașarea de care dai dovadă. Tu trăiești în lumea ta și nu da voie nimănui să intre, decât până la poartă să privească înăuntru.
Cu drag,
CT

Draga Mo,
De rau:
Litera este o k., regionalismul care o localizeaza spatial este mai putin inspirat, \"basica\", care ma duce cu gandul la ud, sau mai putin la depozitul udului, nu-mi place ca final de vers.
De bine:
Minunat inceputul: \"în apă era ascuns un sfânt o literă...\". De dragul apei vietii tare mi-as dori sa mai scrii inca o data poezia.
Cum nu stiu dar vei gasi tu drumul.
Acum, sa nu te superi ca te-am criticat, dar te iubesc prea tare ca sa te laud, cand nu simt ca trebuie s-o fac.

sau mai precis, nu s-au mai putin.

Dragii mei
Mih,
e un fel de dezmorțire ce am scris aici, dupa multă vreme. bășica e de la un pește, care pește mi se amestecă în suflet cu o icoană pe care am găsit-o de curând a Sf. Cristopher: se vedea o apă tăios de clară, dar și de blândă, și picioarele sfântului pășeau printre pești. dacă ridicai ochii, găseai o pălărie ca a lui van gogh. nu știu cum de se amestecă toate astea... poezia poate o rescrii tu, aș fi bucuroasă!
Costin,
poate mi se pare mie, dar tu ai intrat puțin! și tare bine îmi pare!
MoNi