polară

cind vei pleca sa iei cu tine pieptanul din os de balena si
cintecele strabunilor legate la briu cu funia amintirilor in care eu nu eram ...

pieptenul l-am uitat atunci, adrian, poate de aceea imi tund parul mereu mult prea scurt... cantecele? le aud, mici ecouri in apa rece... iar tu esti, sa stii...
aproape,
mo-ni

aici toate-s reci si calde-s toate, intr-o poveste frumoasa pe care am citit-o incantat.
vreau sa accentuez ceva si anume ca apreciez sincer modul in care ai reusit sa contopesti gheata imaginilor din poezie cu fierbinteala mesajului pe care-l transimiti.
foarte frumos
felicitari pentru scriere
drag
Costin

Poemul tău mi-a amintit de un film, Snow Walker. Frumos și puțin trist, la fel ca poemul tău. Liniște, alb, o fărâmă de optimism și un zâmbet.

Alina, acel putin trist a trecut intr-un zambet, cum ai spus, clipit cu ochi mari de copil. multumesc frumos, te astept cu drag

Costin, neobosit si drag aproape...

va multumesc din suflet,
a voastra
Enuka

Un text (cumva)pentru copii, din pacate pentru mine realizata intr-o maniera copilaroasa. As fi pastrat simplitatea exprimarii (barza polara se confunda usor cu baza polara, \"ma proiectase\" - ca verb in acel context suna cel putin pretios), si as fi evitat cateva constructii care m-au deranjat (fonetic) la citirea textului.(mă mâ, fii fe, DIN DINți De asemenea imaginile folosite pot fi ajustate spre mai bine. Ar fi fost salvat cumva textul daca avea rima. Astfel insa imi pare mai degraba o poveste, o descrierea fabuloasa , decat o poezie. Desigur aceasta este, asa cum dovedesc multi dintre antecomentatorii mei, o parere relativ singulara.

m-am trezit azi-noapte în scutece de pinguin
o morsă mă mângâia. era mama
nu plânge mon, fii fetiță cuminte
ți-am scobit o rochiță din aripioarele mele

atat, restul este o redundanta poetica.
nu intinde ideea ca pe un cauciuc, fara sa spui ceva nou.
Practic ne intoarcem la psihanaliza... si simbolurile conectate la imaginile materne si paterne ascunde multe subtilitati pe care nu se intelege daca vrei sa le revelezi sau nu. Daca nu, de ce tabloul pseudo-infatil?
Cu respect, MArtin

... și visat poem despre o stare de bine pe care toți copiii ar trebui să o aibă! Și pe care toți oamenii mari ar trebui să o păstreze în memorie. Ce bine că sunt unii care chiar...!
Cu drag și liniște regăsită,
Ludora

sugestiile voastre m-au făcut să revin asupra pornirii inițiale de a trece rândurile de mai sus la \"personale\"... m-am temut că o să mă doară prea tare, și atunci le-am dat acest aer un pic impersonal de \"poezie\"...
vă mulțumesc viu,
Monica

Mae, ochii tăi de ce simt atât de mult lacrima din mine?

cu mult drag,
moni

... dar fără despărțiri, draga mea...
îți mulțumesc mult...

nu trebuie să-ți pară rău, Anamaria... conexiune logică? îmmm... a fost cam așa - la 3 ani viața m-a dus departe de mama, tatăl și fratele meu. păstrez o poză cu mine întinzând mâinile după fratele meu care, în brațele mamei, plângea, încercând să ajungă spre mine... ei bine, spațiul acelei rupturi nu am putut să-l umplu nicicând... nu știu de ce ieri, cu acele imagini polare, am lăsat ca ceva să iasă și,poate, să fie mângâiat...

Vă mulțumesc tuturor pentru prezența voastră aici
Drag nespus,
Monica

Muguri de foc danseayă pe gheața ta, Monica. emoție sublimată în versuri de calitate!

ce bine că ești, prietene...

Anamaria Andreea, ce caldă poți fi...
(să nu-ți mai pară rău pentru ce simți, nu aveai de unde să știi, iar eu uneori sunt așa de complicată, când o simplă îmbrățișare ar fi de ajuns...)
mulțumesc mult pentru revenirea ta!
cu drag,
mo-ni

am patruns in islanda copilariei tale, am tremurat putin, si-am vrut s-aprind un foc langa igluu, dar m-a oprit gandul ca scanteia mea ar putea topi frumosul tau univers criogenic...
mestesugita forma de conservare a amintirilor unui trecut mereu prezent

primesc focul, Andreea Veronica...
îl așteptam!...

PS din nu stiu ce motive, comm-ul tău nu mi-a ajuns pe adresa de mail. întâmplător l-am găsit abia acum!