și iar(tă)...

cel mai inteligent am gasit semnele acelea dintre strofe, care redau ecoul.
cred ca realizezi ca e imposibil de interpretat ultimul vers, nu fara cel putin o citire a ultimelor douazeci de poezii pe care le/ai scris. ok. ecoul, un joc secund, pana la urma, apoi ecoul ecoului un joc secund al jocului secund. ar putea fi citita ca o reasumare a realitatii, via negarea negatiei adevar, dar e superflua cumva si contextuala interpretarea mea. mie personal chiar imi pare o poezie foarte interesanta, in ciuda ermetizarii care pare sa o inchida in sine, in incomunicabil, sau poate asta e o alta interpretare a realitatii, pe aceeasi analogie cu cirezile acelea agreste. nu stiu, deci

iarta
:)

nu prea inteleg lucruri asa complicate, florin, pe bune...
ma bucur daca ti-au placut micile acoperisuri!

drag,
moni