Monica - Nicoleta Făgețean

inima - copilă în templu miel înotând cu șoimul r-uuu .......... defileu .......... lanul de sorg - casa lunii somn

ce zi a fost ieri... am simtit-o densa de la inceput, ca o bila... eram elastica in interior, si totusi intunecata grea m-a pregatit pentru intalnirea cu cosmin de cateva zile, l-am simtit

defrișez de pe cănile de ceai omul singular cărat în peșteră te multiplic îndelung cu mine același soare abundentă clorofilă copiii noștri aleargă bizonii cu ochi

foarte bine minus foarte bine bine minus bine plus bine suficient insuficient lacrimi... plus foarte bine – tu, copilul meu

labirintul coconului mă împiedic aripi!

mamă-piele, spinul... trece prin tine în mine

întânirile cu tine îmi par bărci pneumatice, denivelate de zile, mai puțin de nopți am o fobie cu nopțile care nu se întâmplă. există un trup între noi care se usucă. timpi vii, timpi morți.

copacul are mere fluturi garofițe femei sașii focalizarea e dificilă în scorțișoară dresurile cubice se înmoaie gustă, îți spun te las să arunci cu floricele puțin mai sus genunchii

ne atingem cu mailuri de sticlă peste tot unde mai putem mirosi îmi inventez un ochi în mijlocul degetelor hotărâte să mute mările grozav de triste din fața ochilor muți când aștept un mesaj ca pe

jumătate fluture pe jumătate cărămidă greu tu frate copac de oase cu rădăcini sticloase nu mă zidi vicleana vulpe mi-a smuls spre seară penele negre la subsuoară trei iezi mă așteaptă în

pe sârma din baie rochia de mireasă margaretele aruncă buchețelul în mozaic

ce-am văzut acolo: țepi, lanuri. dâre de zgârieturi – mă agăț, și cad înapoi. derapez. ordonare, aliniere, estetic. cărare din pietre-spini. foc, viraj, egal. gheare. râu galben cu maluri roșii.

sân expresionist cu strugure. în vârf un coc îți arată ceafa. povârnișul galben se împarte cu verdele asimetric, unduios. un nod mic încâlcit, cu ață pescărească. pelerina ei e udă de tine,

am visat fața ta de miel cu ochi bucuroși cum puteai? lâna albă oua în cuie o pană de sânge anne, ................ va învia

femeia-copilă privește cuptorul. primise moștenire două hematii diferite. nu știa pe care o iubea mai mult. nu știa dacă iubea # mărturisesc că am mâinile roșii legată fedeleș nu-mi simt

pe strada gandhi copiii mei s-au îmbrățișat

mă rătăcesc în lumea asta mare fetița cu chibrituri a aprins câmpul vezi am găsit coada de vulpe înflorită foarte puișorul căzut în căldarea pădurii zboară de ieri am încurcat metrourile în

fiecare plămân e un copac, neînțeles respirând pentru noi doi

porneam călătoria prin măști nu aflasem numele bătrânul mi-a spus: orice-ai întâlni, să nu mimezi... lalelele în spatele lui năpârleau în grabă cele negre vor fi oglinzi podele prin

Scurtă prezentare a celor doi copii: Ioan: 7 ani, slăbuț, fragil interior, cu un simț al onoarei foarte bine dezvoltat, născut parcă în scutece de cuvinte, vorbește întruna, are urechiușele

lalele ca șerpi sub copac lângă tine sunt parabola smochinului uscat piața cu papagali împarte golul din talpă în două aleg ziua de duminică pentru hainele frumoase de piele când mă

plantația se trezise în ruine nebănuite cu o seară înainte. gâștele pieptănau curenții în baia matinală de purificare. apa foarte verde formează ochiuri pentru noua zi