Poezie
străina
1 min lectură·
Mediu
porneam călătoria prin măști
nu aflasem numele
bătrânul mi-a spus:
orice-ai întâlni, să nu mimezi...
lalelele în spatele lui
năpârleau în grabă
cele negre vor fi oglinzi
podele prin acele clepsidrei
te vor întoarce
să crești_să ieși din tine
măștile vor cădea pe expir
simetric mă priveam din afară
în domeniul închis vânătorii
eram orfana văduva străina
balanța cu fulgul se înclină
tempera pe uleiul de pânză -
ca sângele prea subțire, fetițo
prea puțin în frig prea curând
secetă, secetă, strigă copiii
un ochi de-al lor mă atinge
sunt
în câmp. uși din lalele
se înserează căzând
un spațiu blând mă strigă pe nume:
călătorești de mult
001.457
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica - Nicoleta Făgețean. “străina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-nicoleta-fagetean/poezie/117209/strainaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.