Rețetar pentru dragoste

Se ia o fărâmă de inimă, mică,
Doar atât cât duce-n spinare-o furnică,
De sub pleoape se iau priviri drăgăstoase
Cernute prin genele lungi, mătăsoase,

Se adaugă cald, un sâmbur de zâmbet
Stropit din belșug cu esență de suflet,
De la urechi se iau doar lobii, fierbinți,
Cochetând pe furiș cu urme de dinți,

Pulsul, măsurat în scobitura gâtului
Se picură-ncet, la mijlocul trupului,
Șira spinării se-arcuiește ușor
Într-o boltă unind fior cu fior,

Se cântăresc sânii în căușul palmelor
Apoi se lasă pradă, pe rând, buzelor
Coapsele, după ce-au fost flămânzite
Se topesc în săruturi și patimi mocnite,

Aburi de dorințe se storc prin toți porii
Umezind în ceruri, de emoție, norii,
Pasiune se toarnă încet, cu-o pipetă
Iar la urmă se pune tandrețea, discretă.

Se-amestecă bine
Cu degete fine,
Cu un strop de dor
Și cu un fior,
Cu ploaie la geam,
Nebunie-un gram,
O pernă brodată,
Perdeaua lăsată,
Și-apoi după gust
Al șoaptelor must,
Un bob de miere,
Și-un pic de durere.
Se-amestecă toate
În pântec de noapte
La foc mic de stele
Ca-n jocul de iele,
Dragostea să fie
Vis și feerie.




17 aprilie 2003