Cu tălpi de pământ

Sunt mândră că mai am încă pe tălpi,
umed,
pământul de acasă!

M-ai atins din crestet pana in talpi
cu degetele tale frumos mirositoare
pentru consateana de mine deloc ucigatoare

tare-mi vine să te întreb din ce sat de pe mures te tragi... cred ca avem obârșii apropiate, recunosc acel boț și acea învârtită de pe mureș cu aceeași putere ca și tine. uite că mi s-a făcut un dor nebun de casă!

Gavroche, știm noi ce știm despre veșnicie :).
Ștefan, satul meu e Morăreni, un sătuc mic, înșirat de-a lundul șoselei. E mic el, dar e satul meu și-l iubesc, așa cum e. Acu, tu de unde ești?

de linga tine...deda:)

ca de la o talanca urbanizata la alta: e calda poezia...

Uf,uf..m-a inmuiat de tot poezia:)nici r nu mai pot zice..:)

in loc de comentariu :

Din talpa pământului
Se născu un izvor
De poezie
De atunci apele tale
Curg versuri la vale
Cu atât iureș
Fii mândru ca le porți
Mureș

Aveam nevoie de poezia asta :)

aproape ca adormisem pe perna acelei bogatii imagistice expusa de tine intr-un vis colorat. e straniu! nu ma pot situa intr-un colt al temporalului nu doar pt ca nici nu vorbesti de timp ci si pt ca se amesteca in sarbatoare hora,cozonacul, lerul, crinul, izvorul, ciresele etc frangand in derulari antagonice imaginea... finalul mi se pare plin de forta ducand cu sine timide nostalgii ale vesniciei rurale. da, te-am certat...

ce trist!!!!

asta simt dupa citire...
e frumos si vad ochi umezi, metafore si comparatii foarte interesante...

Trandafiras, m-ai emotionat, mai ales ca eu nu prea am avut \"tara\", dar mi-am dorit una.Mi-a placut mult:
\"in suflet, intre minus si plus infinit
am implantata o cruce
(uite, tata, scriu despre tine)\".

Dragii mei, dorul de ACASÃ e întotdeauna în sufletul meu. Locul unde stau e un cămin, dar nu e acasă.
Îmi pare bine că v-am trezit și vouă un dor de \"la țară\".
Vezi Filip, m-ai certat degeaba. Dar eu nu mă supăr. Muaaaah!
Lavinia, mi-e dor de tatăl meu, tare dor!
Horia, râul meu va avea, veșnic, izvorul la țară.
Camica, gândul la locurile mele mă cufundă în nostalgie.
Veverițo, țărancă am fost, tărancă am rămas.

Tuturor mulțumiri, fără voi nu aș fi ce sunt.

trandafiras, scumpa mea, ai scris o poezie foarte frumoasa
are atatea miresme si cantece suave si sensibile
crud si nesfarsit aparent...

mi-a trezit putina nostalgie (copilaria mea... uf...)
din pacate, nu o sa mai simt niciodata la fel de bine la tara pentru ca acolo e un go

oh, Doamne, mai fata tu ma ucizi cu versurile tale...de cate ori sa-ti spun ca-mi ating sufletul, ca ma induioseaza pana la lacrimi?! superba, superba, superba!!!...am simtit si mirosul crinilor, si cel al cozonacilor, si gustul cireselor, tipatul acela mi-a strans inima si mi-a umplut ochii de lacrimi, caci am inteles perfect...

umezeala pamantului din talpi...superba senzatie!!!

Troiță?
Fântână?
...
mă opresc în dreptul împlântării.

e reavăn pământul.

am privit o oglindire de femeie.

ce dacă!

Melina, pentru mine \"la țară\" e locul unde mă întorc întotdeauna cu drag, chiar dacă merg la sapă, la cules sau merg sa-mi petrec sărbătorile. Îmi e drag locul ăla, e locul meu.
Hera, dragă îmi ești tu mie! Îmi pare bine că ai înțeles țipătul din sufletul meu.
Adrian, crucea împlântată în pieptu-mi meu e patul pentru vecie al tatălui meu. Probabil că ai înțeles asta. Absența lui mă doare în fiecare zi, acum mai tare decât atunci când a plecat. Nimeni nu știe cât! Nimeni!

Melina, pentru mine \"la țară\" e locul unde mă întorc întotdeauna cu drag, chiar dacă merg la sapă, la cules sau merg sa-mi petrec sărbătorile. Îmi e drag locul ăla, e locul meu.
Hera, dragă îmi ești tu mie! Îmi pare bine că ai înțeles țipătul din sufletul meu.
Adrian, crucea împlântată în pieptu-mi meu e patul pentru vecie al tatălui meu. Probabil că ai înțeles asta. Absența lui mă doare în fiecare zi, acum mai tare decât atunci când a plecat. Nimeni nu știe cât! Nimeni!