Femeie de iarnă

Femeie, condeiul tău așterne pe hîrtie,
Cuvinte ce îmi lasă ochii înlăcrimați.
Cînd le citesc, cu admirație,
Eu mă gîndesc la mama și la frați.

Mi-a plăcut mult poezia ta. Scuză-mi ț-urile.

Nu înțeleg ce e cu ultima strofă!! E cu două clase peste celelalte! Nu-i scrisă de tine? De aia ai schimbat caracterele? Dacă e scrisă de tine, atunci așa ar trebui să fie și celelalte... Convenționalismul dulceag și oarecum festivit din primele trei nu convinge.

Frumos ! Aproape că n-am cuvinte. Se vede că poezia a fost scrisă într-o perioadă de liniște și de împliniri.
Marele miracol, marele mister, apariția unei noi vieți pe pământ, numai femeia îl simte cu adevărat. De aici calmul, pacea, liniștea, senzația că nimic nu e mai important decât asta.

Bogdan, îmi face plăcere să știu că ți-am trezit amintiri plăcute. Mai treci!

e doar o intamplare ca astazi pe sait femeile incearca
sentimente atat de tandre ce inchid in tablouri chipuri de femei desavarsite in iubirea lor?
sau e chiar o realitate ce curge prin multe vene astazi?
o femeie de iarna, mai calda decat ciresele amare, decat surasul inceputului de lume…

mi-a placut , ultima strofa geniala!
Anana

Ioan, întreaga poezie e scrisă de mine, cu ceva timp în urmă. Textul a mai fost postat, fără a se bucura de comentarii, nici măcar din cele mai subiective, drept pentru care l-am retușat puțin și l-am repostat astăzi.
Primele trei strofe sunt scrise ca pentru femeia tânără, dătătoarea de viață ce-mi sălășluiește și acum în trup ca și cum timpul n-ar fi trecut. Dulceag? Da, pentru că ce e mai dulce pentru o femeie decât să poarte și să crească înlăuntru ei un fir de viață?
Cea din urmă strofă e dictată oarecum de nostalgia acelor fragede vremi, e scrisă italic pentru că am vrut să departajez momentele. Poate că e superioară celorlalte, dar nu pentru că ar fi fost scrisă de altcineva, ci așa a ieșit. Așadar, acel \"dacă\" poate fi definitv îndepărtat.
Oricum, chiar și numai pentru ultima strofă, tot îți mulțumesc și te aștept cu toată plăcerea să revii.

Să-ți fie toate bune!

Dan, în sfârșit te-a făcut și pe tine ceva să nu ai cuvinte, aproape să nu ai cuvinte. E de bine, e de rău?

Mulțumesc pentru aprecieri!

ma alatur si eu clubului celor ramasi fara cuvinte :)
.. simt pulsul fiecarui vers al acestei poezii la fel cum simt si miscarile \"firului de viata \" de la mine din burtica, poezia mi-e aproape , ma linisteste .. ma pacifica ..

cel mai mult mi-a placut ultima strofa - nu cuvintele vorbesc,ci inima insasi.

prietenesc,
Fina

poate că \"vinovată\" de întâlnirea acestor poeme dedicate femeii, poate că altceva, poatre nimic.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Te mai aștept!

Cele bune!

faptul că ai postat comentariul așa devreme îmi spune că cineva, sufleețul acela mic și cum nu se poate mai pur, și-a încercat jocul de picioare matinal. Greșesc mult?

Bucuroasă de vizită, revino!

suflețelul