ceasul de pe urmă

Naștere și renaștere, cuvânt prelins în lutul din care olarul va modela cu degetele acelea lungi sau poate mult prea subțiri, chipul, se va mira de asemănarea cu el și atunci îl va trimite pelerin și uite așa istoria se repetă, din lutul pelerinului poate pământul va deveni mai gras, dând muze pentru poeți…cu multe înțelesuri poemul tău, mai ales versurile: mult prea subțiate de asprimea creioanelor / bătrânul își adună firimituri tinerețea

E atata must de \"feeling\" in bobul tau...iar un ciorchine..e o fraza,
un mister prelins pe inegale palme.
Poetul va muri...curand...dar cuvantul sau poate va naste candva ...un dor ...o speranta ....o Viata!

acum sunt prea trista ca sa recunosc nasterea altor poeti
pot recunoaste doar moartea mea, fara a fi fost vreodata

\"De cativa ani buni dorm agitat si visez un batran care innebuneste de singuratate. Doar visul ma mai reflecta realist. Ma trezesc plangand de singuratate, chiar si cand ziua ma simt bineprintre prietenii care imi mai traiesc. Nu-mi mai pot suporta viata, iar faptul ca azi sau maine voi intra in moartea fara sfarsit ma facesa incerc sa gandesc. De asta, pentru ca trebuie sa gandesc, asa cum cel aruncat in labirint trebuie sa caute o iesire printre peretii manjiti cu baliga, chiar si prin gaura sobolanului, numai din acest motiv mai scriu randurile acestea. Nu propriu-zis ca sa (imi) demonstrez ca exista Dumnezeu. Din pacate nu am fost niciodata, cu toate eforturile mele, credincios, nu am avut crize de indoiala sau tagada. Poate ca ar fi fost mai bine sa fiu, pentru ca scrisul cere drama si drama se naste din lupta chinuitoare intre speranta si deznadejde, unde credinta are un rol, imi inchipui, esential. […] Si iata-ma acum in ungherul meu, un ghem de zdrente si zgarciuri, pe a carui minte sau inima sau credinta nu ar paria nimeni, pentru ca mie nu are ce sa mi se mai ia.\"
Mircea Cartarescu-Nostalgia

p.s.
iarta-ma, monica
sunt prea sucita pe dupa secundarul asta intepenit.
nici tic inainte
nici tac inapoi

\"codobaturi cărunte cândva muze virgine\"

Vad ca esti trista, trandafiras, incerc sa-ti trezesc zambetul... :)

E carunta, are cioc,
Coada...n-are doar noroc;
Muza, pasare batrana,
Vai de ea!...E tot virgina.

Maria,
înțelesurile poemelor le dați voi, cei care le citiți și pătrundeți cu sufletul.

Gavril,
am încercat și eu.

Florina,
am simțit tristețea ta înainte ca tu să-mi fi citit poemul. Mă bucur însă că, din starea pe care o aveai, ai reușit să-l citești.

Vă mulțumesc, ca un poet ce așteaptă să se nască din cuvintele voastre!


Iar lui Diviza mă voi strădui să-i răspund pe măsură :)

Nu văd nici o logică!
- zise-un muz făr`de pereche -
Muza ei agonică
E virgină. `ntr-o ureche!