Mihai Miro

A-njurat toți dracii, Stând la Coada vacii Și-acum soarbe dumnealui, Ceai de Coada Calului!

Cum în lume tu trăiești, Ia aminte cum stă treaba; Vrei, nu vrei, sărbătorești; "Ziua statului degeaba"!

După ce-a schimbat și dinții, Toți îl văd ca pe-un tezaur! L-au trecut și-n rând cu sfinții; Drept "Ioan Gură de Aur"!

L-am trimis (și-acu-s pățită), Ca pe omul chibzuit, S-aducă apă sfințită Și s-antors aghezmuit.

A citit tot anul, Ziua și romanul, Potolindu-i setea, Caii de la Letea!

Doamne ferește! vine apocalipsa opriți războiul

Străbunii din morminte Au strâns coarne de plug, În mâini bătătorite, Dar nu au tras la jug.

Nu aduce veacul, Ce aduce ceasul Și nu face dracul, Ce ne face Sasul!

Litoralul românesc Este foarte pitoresc, Te așteaptă cu gunoaie, Apă, soare și bătaie

curățenie obraz spălat de lacrimi suflet ușurat

Par doi frați într-o ghioacă, Divergențe n-au nici ioc, Ea miroase-a busuioc, El miroase-a busuioacă. găoace (ghioacă) f. 1. coajă de ou, nucă, etc. sursa: Dicționaruș universal al limbii române

Un pictor -măreț- De ani buni visează, Cum că el pictează, Cai verzi pe pereți.

O celebră balerină, Tinerică, angelină, Vinde -că anii sunt triști-, Poante la epigramiști. (Record de așteptare pentru verificare 11 zile. E frustrant și umilitor) Rog pe cineva -competen- să

cireși în pârgă pomene și pomeniri Moșii de Vară

Și-o grevă se-nmoaie, Când este stropită, Cu apă sfințită, Sau apă de ploaie.

Om modest -făr-alt ceva- Savurează o cafea. Se miră toți din local; Asta nu pare normal!

Loc de recreație Și de inspirație, Iar cu ”ginta” românească, E-n relație frățească.

început de vară prisacă pregătită salcâmi în floare

Cea mai veche băutură, Pusă de un om în gură, Se vindea pe cîțva sfanți, Prin târguri, de ambulanți.

Ai văzut și basta, Toată lumea asta Și-acum las-o baltă, Mergi și pe cealaltă!