MMMonica Manolachi
Verificat@monica-manolachi
Bucuresti
„To be is to do. To do is to be. So do-be, do-be, do-be, do-be, do-be, do-be...”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Am vrut să revin aici pentru atenția la modul cum se înregistrează bătăile inimii.
Pe textul:
„poveste" de Oana Izbașa
0 suflu
ContextAm impresia că ai mai modificat de la prima postare, fiindcă titlul mi se părea că nu se potrivea cu începutul. Acum se potrivește nu numai cu începutul, ci și cu toată starea și senzațiile. E un typo la... nu o altă lumeA?
Pe textul:
„cacialmaua" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextvăd că nu a lăsat nimeni semn pe aici. îmi place ideea poemului. în strofa a treia m-am cam pierdut în detalii puțin cam obscure. în ultima strofă, între primele două rânduri și ce urmează identific o tensiune care ar putea fi mai bine marcată fie printr-un spațiu, fie prin altceva.
Pe textul:
„english laundry" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextpovestea casei, unul din simbolurile sufletului, cu pereți și camere în continuă schimbare, cu speranța ieșirii, mă duce cu gândul la modul cum, mai ales în spațiile multiculturale, cu vorbitori de limbi diferite, se reformulează identitatea altfel decât într-un spațiu în care se vorbește aceeași limbă.
deși poate fi citită ca pe o asumare a incertitudinii, aș fi construit ultima strofă renunțând la motivația din primele trei versuri, fiindcă eu nu cred că “niciodată nu se înscrie un altul / pe lista celor ce închid-deschid”, ci că altul poate să închidă-deschidă chiar fără să aibă în intenție. părerea mea.
deși poate fi citită ca pe o asumare a incertitudinii, aș fi construit ultima strofă renunțând la motivația din primele trei versuri, fiindcă eu nu cred că “niciodată nu se înscrie un altul / pe lista celor ce închid-deschid”, ci că altul poate să închidă-deschidă chiar fără să aibă în intenție. părerea mea.
Pe textul:
„incertitudinea e cea mai certă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUn titlu atractiv – apasă – pentru ceea ce pare un dialog tensionat între „lumea aceea” și literatură, lumea aceasta. Observ un spațiu pentru interpretare între „am mințit un om” și „literatura nu ne-a mințit niciodată”. Apasă – ai (încă o dată verbul a avea) greutate! – un îndemn înspre conștientizarea lui a fi și a ceea ce (ne) apasă. Drept pentru care: felicitări!
Pe textul:
„am scris o carte" de sorin despoT
Recomandat0 suflu
ContextIisus boxeur este ultimul lucru la care m-aș fi gândit :-) Cu toate acestea, textul reflectă realitatea unei tradiții prost ințelese.
(Cu semne sau fără semne de punctuație?)
(Cu semne sau fără semne de punctuație?)
Pe textul:
„Lupta cu Iisus" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextMie nu mi se pare deloc amuzant, deci nici atenuant... Sorry!...
Pe textul:
„Blestemul limbii de cîine pe mînă de om" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextCuvântul \'satisfacție\' mi se pare cam cinic. Poate \'neliniște\' ar fi mai potrivit.
Pe textul:
„Blestemul limbii de cîine pe mînă de om" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextMie îmi place cum transgresează tatuajul de pe inimă în diverse locuri pe piele. Strofa a doua mă face să mă gândesc la un tatuaj cu pisică e pielea bărbatului. După mine, aș reformula puțin în direcția asta. Așa cum este acum, textul sugerează modul cum ar vorbi bărbatul tatuat. Aș păstra tonul. (Din câte am citit, se tatuează oamenii pentru care corpul contează foarte mult pentru existența lor.) Poate aș mai revedea și tăietura versurilor. Adică mi-e neclar de ce se taie după \'crezi\', \'nelu\', \'faci\'... După \'eu\' și \'la\' mi-e clar că omul reflecteză mai în adânc.
Mă derutează semnele de punctuație apărute cam aleatoriu după părerea mea.
Mă derutează semnele de punctuație apărute cam aleatoriu după părerea mea.
Pe textul:
„evadări" de Alina Manole
0 suflu
ContextÎn ochii bolnavului se văd poate cel mai bine limitele - ca în Moartea domnului Lăzărescu, o limită plimbată de colo-colo pentru a desena un dans macabru.
Finalul mă face să mă întreb cât de adânc să (nu) privesc la rândul meu în ochii groparului. Și să nu uit că orice fântână are groparul ei.
Finalul mă face să mă întreb cât de adânc să (nu) privesc la rândul meu în ochii groparului. Și să nu uit că orice fântână are groparul ei.
Pe textul:
„acolo nici păsările nu se avântă" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextNu mă prea împac bine cu câini, dar dacă spui tu, Dorin Cozan, să văd câinii, îi voi privi mai cu luare aminte, nu numai pe cei aruncați în râu.
Pe textul:
„4" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
Contexto remarcabilă declarație de recitit și altă dată și, de ce nu, de transmis.
Pe textul:
„Iazuri" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Contextfără să știu că ai postat parabola acesta cu tobogan, am scris și eu ceva cu.
aici este vorba de două tobogane, unul vechi și unul nou, care se învechește și el. cât de vechi sau cât de nou arată un tobogan depinde de mâna omului. în textul tău toboganele aparțin unor locuri diferite. totuși, toate toboganele au același lucru în comun: te ajută să te lași, să aluneci. straniu, m-am gândit toată seara la cum m-am lăsat eu în ultima vreme... telepatie...
legat de tehnică, mi se pare cam lax. probabil este ceva la prima mână.
aici este vorba de două tobogane, unul vechi și unul nou, care se învechește și el. cât de vechi sau cât de nou arată un tobogan depinde de mâna omului. în textul tău toboganele aparțin unor locuri diferite. totuși, toate toboganele au același lucru în comun: te ajută să te lași, să aluneci. straniu, m-am gândit toată seara la cum m-am lăsat eu în ultima vreme... telepatie...
legat de tehnică, mi se pare cam lax. probabil este ceva la prima mână.
Pe textul:
„frica și toboganul" de Andre Donescu
0 suflu
ContextRemarc aici comparația scriiturii cu o peșteră, cu un labirint, dar și un sentiment de împăcare cu sine -- acea tăcere desăvârșită.
La mulți ani! de ziua copilului.
La mulți ani! de ziua copilului.
Pe textul:
„Mormântul zilei mele de naștere" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Contextun poem de ziua copilului care nu mai este doar copil, fiindcă îi cresc rădăcini și prin alte părți decât \"în mecanismul lor\"... poate s-ar mai putea lucra la penultima strofă, unde întrevăd noile rădăcini.
Pe textul:
„apoi foamea" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextremarc ideea echilibrului pe sârmele imaginare dintre apă și uscat, dintre cer și pământ, dintre viață și moarte și chiar dintre echilibru și nebunie.
Pe textul:
„o să îmblânzesc apa" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextFrumos despre nostalgia unui început, cu plecări și întoarceri, cu pierderi și regăsiri în alte zone spirituale.
Îmi place cum ai transformat absența într-o haină.
Despre care Dana este vorba?
Îmi place cum ai transformat absența într-o haină.
Despre care Dana este vorba?
Pe textul:
„ne făceam planuri" de Alina Manole
Recomandat0 suflu
ContextConvinsă fiind că fără umor nu se poate, am parcurs scrisorica (semnată și de mine? am fost la Iași poate și n-am aflat încă?) savurând fiecare detaliu. Prin urmare, mă mai aștept la alte comiteri. M.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă către Florinel" de Atropa Belladona
0 suflu
Contextplăcut îndemnul de a fi fericit, de a pluti și de a nu lua căderea în tragic.
mi se pare totuși ceva ideal, fiindcă am constatat în timp că nu toată lumea își imaginează fericirea la fel. de asemenea, conceptual, căderea este una, însă fiecare o percepe diferit. cu un pic de umor, aș putea spune și că mă face să mă întreb: păi, hai, ce faci, nu ești fericit? ce mai aștepți? :-)
ce vreau să accentuez este plăcerea drumului până la ceea ce ar trebui să fie.
un text destul de bine dozat din toate punctele de vedere.
mi se pare totuși ceva ideal, fiindcă am constatat în timp că nu toată lumea își imaginează fericirea la fel. de asemenea, conceptual, căderea este una, însă fiecare o percepe diferit. cu un pic de umor, aș putea spune și că mă face să mă întreb: păi, hai, ce faci, nu ești fericit? ce mai aștepți? :-)
ce vreau să accentuez este plăcerea drumului până la ceea ce ar trebui să fie.
un text destul de bine dozat din toate punctele de vedere.
Pe textul:
„oameni care ar trebui să fie fericiți" de ioana negoescu
0 suflu
ContextIdeile sunt frumoase aici dar nu întrutotul bine alcătuite.
Prima strofă se citește bine, dar de la al doilea vers din a doua, ruptura, acel \'s-alăturez\', diluează ceea ce ar putea fi un sonet bun.
Strofa a treia este iar bună.
În ultima, primul vers scade inadmisibil de brusc în valoare față de ultimul din a treia. Ultimele două sunt iarăși bune.
Nu-mi place inconsistența semnelor de punctuație. Ori, ori. Hibridul nu se potrivește aici cu mesajul grav.
Prima strofă se citește bine, dar de la al doilea vers din a doua, ruptura, acel \'s-alăturez\', diluează ceea ce ar putea fi un sonet bun.
Strofa a treia este iar bună.
În ultima, primul vers scade inadmisibil de brusc în valoare față de ultimul din a treia. Ultimele două sunt iarăși bune.
Nu-mi place inconsistența semnelor de punctuație. Ori, ori. Hibridul nu se potrivește aici cu mesajul grav.
Pe textul:
„Sunt harnic pe o lună plină scurs" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context