nuca de cocos
imprastiata pe pat,
boia si mustar
intinse pe perna,
nuca si scortisoara,
pete distincte pe plapuma.
aripi de inger lepadate
in graba pe scaun,
cazute sub scaun,
mustati de
mai demult, am dat din greșeală
aripi de înger pe văluri de moarte
și mult timp nu m-am încumetat
să privesc fața hidoasă a acestui schimb;
mă ascundeam mereu,
înfricoșată de moarte,
în
vreau să cred
că liniștea rece, absentă
ce coboară printre nori
nu e a ta,
dar nici a mea.
poate tuuu
crezi că
pata odioasă ce arde pe cer
se numește soare
sau că floarea de colț din
Un suflet cunoaste prea multe intr-o viata; asculta de aceleasi glasuri reinnoite. Ajunge o singura clipa pentru a atinge fericirea, dar totul devine nimic in timp.
9 aprilie 2003
presimțeam venind din urmă
un epilog neașteptat, zorit;
văzusem demult în anii absoluți
într-o oglindă albăstruie, de apă
sfârșirea unui munte falnic
și de atunci pândeam speriată
scurgerile
era ciudat
cum mi se desfaceau mai mereu
snururile sufletului;
le legam cu indarjire de capete
dar se impotriveau iar si iar
cu o perseverenta nestramutata.
atunci zburai spre mine
si nu puteam sa
eram aninata de undeva, de tine
(sau poate sa fie fost coltul lunii?)
doar eu si oximoronul meu nervos
pe care tu l-ai refuzat repetat.
era prea putin pentru tine
si te jenai sa-ti alaturi
o
ma intrebi de prea mult timp
cand plec, cand vin, unde si de ce;
adica tu nu ai invatat
sa ai incredere in mine,
eu, cea dintotdeauna acolo?
iti promit sa nu uit
ca intr-o zi
sa plec si sa
ace de diamant se vantura
prin vazduhul trandafiriu,
sepale mici de gheata ce
calatoresc de la polul nord.
soarele asta care aduce
primavara cea asteptata
ucide vietile firave
ce se zbat in
A inceput cu sfarsitul,
s-a pornit cu destramarea tesaturii de ploaie,
a fost starnit de migrarea tastelor de vant ars.
Un albastru prea concret se isca in pamant,
o siguranta prea devotata
ma mangai cu ritmicitatea
continua si criptica
din istorisirile tale binevoitoare
si uneori prea argintii.
ma las alunecata
in necunoscutul infam
in care te-ai format
pazit strict de un ochi
ah, ce as mai trai doar intr-o vineri
ninsa, senina, ploioasa, dar binecuvantata;
spre seara cand umbrele se apleaca
amurg de poezie sub falduri de lumina stravezie,
senzatie de rai sub bolta
zaci anhidru pe o proiecție nesemnată
pierdut de nesăbuința ta străvezie,
esti doar un nefericit
ce a zburat prea adânc.
o goană fabuloasă în spațiu
ca să culegi stive din jupiter;
un
avalanșă de ferestre se revarsă
dinspre tine.
puzderie de reminiscențe se alătură
celor dintâi.
infinit de întâmplări se zămislesc
pe loc.
buchete de fulgi de speranță
ai luat o felie de tăcere foșnăitoare,
ai rupt-o fără sfială în două;
s-a sfărâmat în bucăți mici
de sticlă simpatică, colorată,
ce au căzut cu zgomot prelung
pe iarba caldă.
acum mă
imi siroia lapte cald printre palme,
mi se scurgea indraznet pe trup imbalsamandu-ma,
se infiripa incetisor prin cute adanci de timp trecut
si apoi se absoarbea -materie vascoasa- prin
puteam să jur că sub stratul de praf
te atingea săgeata mea de lumină,
locul se înălbea imperceptibil
și apoi se pierdea din nou în neguri.
te fereai puțin încurcat
și te aruncai
Zorii zilei s-au stins demult tacut,
Glasul tau rataceste prin smarcuri pierdut,
Cantecul suav s-a frant in gand,
Frunzele din lorien au cazut plapand.
Eu caut ochii tai in rasarit,
Cand
Pe Cezara o stiu de foarte multa vreme. Parintii nostri locuiau in aceeasi zona si am crescut impreuna. Am descoperit impreuna cuibul de randunici de sub streasina casei, locurile cele mai bune de
Priveste aceasta fiinta minunata, pribeagule,
zamislita in vartejul din adancurile oceanului,
invesmantata in pielea dragonilor de dantela.
Pe ea doar ploaia o atinge,
doar vantul o