Monica-Ioana Bălan

ar fi putut să plouă și dacă totuși stropii nu s-au îndurat să cadă a fost pentru un motiv simplu si naiv, ca o capcană înjghebată în realitate, un simț reliefat prin ce nu a fost ar

motto: \"Nimic nu e ceea ce pare a fi.\" invoc nivelul ridicat de radiatii si protestez (nu ma mai spal pe dinti) in asteptarea prietenilor din Europa dupa colt ma asteapta

ma intrebi de prea mult timp cand plec, cand vin, unde si de ce; adica tu nu ai invatat sa ai incredere in mine, eu, cea dintotdeauna acolo? iti promit sa nu uit ca intr-o zi sa plec si sa

vreau să cred că liniștea rece, absentă ce coboară printre nori nu e a ta, dar nici a mea. poate tuuu crezi că pata odioasă ce arde pe cer se numește soare sau că floarea de colț din

Era o zi obisnuita cand Radu a venit la mine in laborator pe furis. Nu l-am vazut, nu-mi iesea o formula (substantele din eprubete nu reactionau asa cum spuneau proprietatile lor). Gandeam cu voce

Eram doar noi, eu îți împleteam întâmplările pe firul vieții unele stridente, țipătoare, altele doar transparente, banale. Tu stăteai cuminte și te încruntai ușor doar când scăpam firul

te așteptam ... te așteptam demult. nu poți să cuprinzi în minte tot timpul scurs de atunci, din totdeauna; numai eu știu cum a trecut, cât de încet ... te așteptam, de când

Inainte de a intelege ca felul in care viata mea se desfasoara e gresit, au existat nesiguranta si inutilitatea. Aceste doua aspecte cotidiene se explica printr-o singura trasatura principala si

A sunat telefonul... o data, de doua ori, de trei ori ... Intr-un sfarsit, un trup s-a miscat sub pled si o mana s-a intins dupa receptor pentru a raspunde. \"Alo?... Daca nu

afara e frig si zapada mare, in casa e si mai frig si e tristete multa, caci cel care a plecat a luat lumina. o singura atingere intunecata a fost de ajuns pentru a instraina pe veci doua

Pe Cezara o stiu de foarte multa vreme. Parintii nostri locuiau in aceeasi zona si am crescut impreuna. Am descoperit impreuna cuibul de randunici de sub streasina casei, locurile cele mai bune de

Cine poate sa inteleaga ce s-a petrecut ? Cui ii pot spune ca un vis mi s-a implinit ? Cine poate sa ghiceasca nebunia atat de placuta din sufletul meu fericit ? Da, tu esti minunea. Ai aparut in

treceau printre noi corabii trase de orbi ce nu mai aveau somn eu cautam o alinare pentru privirea ta stralucitoare si te asteptam sa iesi din ceata ninsoarea ne facea semn sa o urmam (se ducea

eu sunt, tu ar trebui sa fii... sageata mea intoarsa nu te stinge, nu te poate atinge. sub adierea de gand pierdut din tine raman corp mut infipt in pamant. tu esti, eu ar trebui sa

a fost devremele tău care m-a întrezărit ca o ne_iubită, târziul tău care m-a lăsat să trăiesc doar ultimele doar clipe. ai încrustat dinainte de vreme în vânătăile de pe pielea mea

nu am vrut sa cred nici o clipa ca printul nu a ajuns la timp, ca cenusareasa nu a mai avut scapare cineva ar fi putut sa adune nisipul, sa stranga cioburile, sa le lipeasca, sa induplece

(Ileana Vulpescu – „Rămas-bun casei parintești”) mă ascundeam sub un nume dintr-o carte: rupeam fâșii din întâmplare și le atribuim simțirii mele, tavane false se înjghebau variabil din confirmări

motto: \"mâinilor tale le stă bine în deplinul iernii\" (\"risipa de energie\" - Matei Ghigiu) nu mai știu dacă te-am pierdut când nisipul de sub picioarele noastre a devenit un soare arzându-se, un

petale in vant, lacrimi de pamant, gandul nu se vede si durerea nu dispare. 5 ianuarie 2003

era o fiinta impersonala, acvatica, indragostita de pisica ei neagra si plina de idei ciudate vecinii ei jurau se intampla constant ceva necurat cu ea si numai cu ea aparent, facea baie

* „Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself.” (Virginia Woolf – „Mrs. Dalloway”) știam că din răsăritul meu nu se va isca nici o lumină firească era de înțeles că ceasurile se vor

Motto: „nu am chef azi, nu am chef azi nu am chef de nimic [...] iar pe tine, pe tine, pe tine, te urăsc.” Vama Veche - Nu am chef azi) Sunt prea obosita si plictisita sa citesc, sa scriu, sa