a plecat trenul (de tot)...

afara e frig si zapada mare, in casa e si mai frig si e tristete multa, caci cel care a plecat a luat lumina. o singura atingere intunecata a fost de ajuns pentru a instraina pe veci doua trupuri ingemanate; o jumatate de veac s-au avut in pace, dar acum eternitatea ii desparte. un suflet rataceste fara noima, fara capatai, prin casele dezgolite, murdare, in timp ce de celalalt raspunde acum fara de leac nefiinta. in focul, ce ardea nealinat in valvatai lungi de disperare, mocneste surd, stins durerea. o viata s-a sfarsit nevegheata, intr-un lacas departat prea crud si strain ei. dă-i, Doamne, aripi de înger și poartă-i de grijă; presară îndurare și resemnare!... 11 martie 2003