Poezie
proorocire
1 min lectură·
Mediu
imi siroia lapte cald printre palme,
mi se scurgea indraznet pe trup imbalsamandu-ma,
se infiripa incetisor prin cute adanci de timp trecut
si apoi se absoarbea -materie vascoasa- prin piele.
puteti sa-mi spuneti de acum cea Alba,
oricum stralucesc mai tare decat stelele,
lumina mea intensa va dainui vesnic
in lumea asta firava apasata de intuneric.
o sa sfidez si zeii prea puternici,
o sa le bat in geam cu un fulger
si o sa-i alung inspre caile tainuite,
unde doar umbrele mortilor salasluiesc marunt.
intr-o icoana mica, o sa pastrez
inlantuit de zari chipul zeitei hera,
iar la fruntariile pamantului va sta mereu,
ascuns in mantie cenusie un vrajitor netemator.
. . .
in neguri tihnite de vreme,
voi fi apus si eu blestemata ...
25 ianuarie 2003
0104097
0
