Moldovan Tiberiu

Te văd dormind aici, lângă mine...mă visezi...iar eu te visez cu ochi deschiși! Vreau să te sărut, dar mi-e frică să nu te trezești...din visul tău...din visul meu...mi-e frică! O atingere blândă pe

O duminica mohorata...clipele mele n-au somn, iubito! ma bantuie umbra fiecarei petale albe care nu-mi va mai da voie sa te trezesc. Acum ca vei dormi intoarsa, pana si ingerii si-au lepadat gandul

Umblu prin întunericul luminii zilei și caut drumul spre casă, până când soarele și luna vor răsări împreună. Îngerii cântă un imn bizar, căutând un motiv în călătoria umbrei. Văd în

Cand ingerii cad, curg lacrimi de sange Imensul te inconjoara, universul ii plange Abisul se crapa, un urlet se frange Cand ingerii cad, curg lacrimi de sange Durerea e prea mare, infinitu-l

Așa o liniște ne înconjoară, iubito, că se aud și florile respirând. Auzi vrăbiile plângând umilite și soarele anemic oftând? Ascultă cum urlă ciudatul din focul ce-l mistuie-n

18 ani... o altă vârstă, aceleași pretenții. 18 ani... un susur blând de izvor reped de munte. 18 ani... un zumzet de albină nebună de lumină si culoare. 18 ani... o bataie de

I don\'t understand why we are trying; I\'m just missing you more and more each day, But we need to stop all this denying, We both know you won\'t be able to stay... It\'s going to be so hard to

Clopotul bisericii Cântă tot mai adânc în ochii ce plâng Desprinși dintr-o lebădă neagră; Să nu uiți niciodată Leșinul melancoliei noastre Și noaptea când ne-am rugat împreună La

Sub palida lumină rară Viața-și face dansul-chin, Impudică țipând, barbară, Când, dinspre zările-n declin Ca un alint sosește seara Și scade potolit, Ștergând rușinea și ocara, Poetu-și

Paturile noastre fi-vor parfumate, Și adânci divane sugerând morminte, Flori pe etajere murmurând, ciudate, Despre alte ceruri tainice cuvinte. Ultima căldură risipind, curate Inimile noastre,

Murmurul pădurilor Și ploaia sfârșitului de noiembrie Mi-au sensibilizat pentru totdeauna sentimentele, Ei sunt putrezi și umezi Cu mușchiul încă verde, Copacii sunt goi acum, În

Vii din supreme ceruri, din tainice abise, O, Frumusețe! ochiul divin și infernal, Îmbelșugat revarsă și crime dar și vise, Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal. Ai în priviri, deodată,

Îmbrăcat cu o cămașă legată cu mâinile la spate, fugind neîncetat printr-o cameră moale, simțind priviri veghindu-mă întunecate, dorind să-nceteze cu mare ardoare! Aud voci cântându-mi in creier,

Viata mea, un cer cazut pe pamant, un Iad ridicat in frenezie, un pacat continuu, o binecuvantare neincetata...sentimente ascunse, frici nebanuite, clipe ratate, dorinte tanjite, durere suportata cu

Ascultati lupii cum urla? ...simtiti cum vantul trece printre crucile de piatra grie, cu regrete eterne scrijelite in jocul unui nume, cum trece vantul printre pomii aplecati in calea sa, protejand

Vant negru bate-n sufletul meu, flori mortuare asezate bland la geamul meu...geamul prafuit de timp; urme de degete ciuntite..scrijeliturile tristetii. Cosciugul meu imi sta atarnat de gat, ca o

Stand comod langa vechiul semineu, zbuciumul inimii imi este coplesit de linistea apasatoare din jurul meu, la fel de repede ca si acum cateva minute, cand incepuse un dans infricosator in pieptul