Texte în proză

Clopotul bisericii Cântă tot mai adânc în ochii ce plâng Desprinși dintr-o lebădă neagră; Să nu uiți niciodată Leșinul melancoliei noastre Și noaptea când ne-am rugat împreună La

MTMoldovan Tiberiu

0

1

Murmurul pădurilor Și ploaia sfârșitului de noiembrie Mi-au sensibilizat pentru totdeauna sentimentele, Ei sunt putrezi și umezi Cu mușchiul încă verde, Copacii sunt goi acum, În

MTMoldovan Tiberiu

0

0

Sfințit cu roua suferinței, stau singur într-un colț întunecat și-ascult chemarea vicleană a nopții, îndemnându-mă să mă las purtat de vânt, ce m-ar duce-n cripta morții. Pietre negre funerare stau

MTMoldovan Tiberiu

0

0

Tocmai te citeam printre randuri. Am ramas placut impresionat. De ganduri atent cernute si de poeme neterminate. Te vreau printre strofe dar te pierd printre cuvinte. E simplu. O ora prea

MTMoldovan Tiberiu

0

2