Nimic

Viata mea, un cer cazut pe pamant, un Iad ridicat in frenezie, un pacat continuu, o binecuvantare neincetata...sentimente ascunse, frici nebanuite, clipe ratate, dorinte tanjite, durere suportata cu atata barbatie! ...cat o mai dura? Cat mai am de indurat din propria-mi persoana? Cat am sa ma mai alerg prin golul din sufletul meu? ...ca un caine ce-si fugareste coada, formand un cerc de fericire si distractie! La fel ca si cainii, eu mi-am format propriul cerc, stand intr-un singur loc cu mainile intinse in parti, uitandu-ma spre El, rotindu-ma ritmic intr-un continuu cerc al vietii...intrerupt rareori de propria mea frica de a nu-l intrerupe! Aici, in cercul meu, mi-am format propria-mi lume, propria casa...aici imi sunt ascunse gandurile, sentimentele, friciile si iubirile mele! Aici sunt ascuns...eu! Doar eu am cheia si doar eu am puterea de a folosi cheia...si acum...va invit in lumea mea...