Miruna Dima
Verificat@miruna-dima
„“Amare foarte sunt toate cuvintele,/ de-aceea - lăsați-mă/ să umblu mut printre voi,/ să va ies în cale cu ochii închiși.” (Lucian Blaga)”
1996-2000 Universitatea București, Facultatea de Litere *licențiat Este singurul element biografic care are vreo importanță aici. În rest, mă simt acasă doar printre cărți. Mi-aș dori să vină cineva într-o zi și să-mi dăruiască o bibliotecă de poveste, undeva, la malul mării. Dar cum aceasta este o utopie, bibliotecile publice…
Pe textul:
„gând aplecat" de Miruna Dima
Mircea, mulțumesc de trecere, pentru mine fotografia face cât toate stelele din lume, descoperirea ei a fost o mică minune.
Ioan, impresionată de floarea ta din aer, eu mulțumesc.
Pe textul:
„portret" de Miruna Dima
Pe textul:
„Enclosed" de Adela Setti
Pe textul:
„meduza" de Ela Victoria Luca
Petruț: mulțumesc de apreciere.
Pe textul:
„apa din care beau" de Miruna Dima
Dana, prietenii ca acestea rămân cu noi dincolo de orice, mai presus de orice. Frumoși pașii tăi pe astfel de drumuri.
Florin, la mulți ani și cât mai multe aripe.
Pe textul:
„Florin" de Dana Banu
Pe textul:
„Party" de Irina Nechit
Doar două vorbe: purificare și katarsis. Mulțumesc.
Pe textul:
„parfumul crinilor de mare" de Ela Victoria Luca
Florin: îți mulțumesc pentu aplecare, e-adevărat unele versuri sunt mai expresive decât altele, încerc ca întregul să fie armonios și să nu șchioapete.
Zdrobirea degetelor... am uneori construcții care par forțate dacă se încearcă înțelegerea lor logică, în registrul obișnuit. E o metaforă foarte ...metaforizată. Mai reflectez, poate găsesc ceva mai lin.
Pe textul:
„apa din care beau" de Miruna Dima
Pe textul:
„femeie arzând" de Miruna Dima
Pe textul:
„Movement blur" de Florin Hulubei
asa cum te scrii
aplecata zambind peste foi
cu parul fluturand prin poeme
- desi tu crezi ca e strans -
cu tenisi albi pe piciorul intins
plecata prin vaile lumii
sa strangi cuvinte si suflet si om
aprinzand lumini pentru ca ceilalti
sa gaseasca drumul spre vara
Pe textul:
„o lumină la etajul 5" de Dana Banu
Căci uneori rândurile vibrează atât, încât răsar alte rânduri...
am învățat să-ți rânduiesc cu mare grijă visele
și-n clipe de izbeliște să le aduc
lângă noi împlinite unul câte unul
să-mi fac gândul tău cămașă
să o port mereu, nu doar duminica
am învățat să îmi întind atâta coastele
cât să încapi cu tot tumultul
și să nu vorbesc
să caut doar urmele tale prin lume
să te iubesc și-atât
Pe textul:
„am învățat să te iubesc" de Maria Gold
Pe textul:
„e timpul" de florian stoian -silișteanu
Pe textul:
„Călătoria" de Liviu Nanu
Era o carte pe care am citit-o eu prin liceu \"Să vorbim despre palmieri\" îi zicea, în care personajul principal căuta o \"carte umoristică\". Și toate vânzătoarele și bibliotecarele o priveau ciudat...
Pe textul:
„Călătoria" de Liviu Nanu
Deși nu e un text-serios-dana-banu mie mi-a plâcut și mi-a surâs (precum soarele prin ochelari).
Pe textul:
„femeia cu pantofi de antilopă" de Dana Banu
Domnule Popa, va astept oricand, desi deseori prefer sa tac, stiu ca dialogul poate aduce bucurie sau schimbare. Multumesc pentru aprecieri.
Anni-Lorei Mainka: ashes to ashes, dust to dust. Multumesc de trecere.
Pe textul:
„manifest" de Miruna Dima
Nu am vrut să răspund decât după ce am postat și restul de ... muză.
Pe textul:
„muză" de Miruna Dima
Pe textul:
„euphoria" de Miruna Dima
