femeia cu pantofi de antilopă

Am consumat-o dintr-o îngițitură. Simt gust de capucino plămâni. De aș avea și eu ochelari...

...ori încerci să te detașezi de lumea ce se pierde în lucruri mărunte, ori ironizezi subtil persoane sau situații.
Eu încă n-am deslușit corect mesajul. Din stână lucrurile se văd altfel:)

ei, Viorelule, tu ai consumat textul dintr-o înghițitură, eu l-am scris în joacă dintr-o tastaură(rima e cadoul meu pentru tine), aflându-ne prieteni, dacă îmi dai voie să spun așa, îți împrumut ochelarii să te plimbi o tură cu ei prin oraș oricând:)


ia te uită, Aladinule, ce frumos te-ai îmbrăcat:))), să nu îmi spui că special pentru mine ți-ai pus opincile, ai deslujit corect mesajul, prima varianta mi se pare ok, și a doua e interesantă cu mențiunea că singura persoană ironizată aici sunt eu

nu pot să scriu mereu poezii grave despre pietre nori și moarte, mă mai joc și eu, nu pot să mă abțin, ideea e că mie chiar îmi place să scriu, cred că e vorba de o boală din naștere sau așa ceva:))

să ne citim cu bine

Poemul străluceșet datorită unui lucru rar în ziua de astăzi, auto-ironia.Minunat.

ei, Vasile Mihalache, în urma textulețului acesta scris în joacă astăzi o bună parte dintre prietenii mei agonici m-au sunat sau mi-au trimis mesaje întrebătoare gândindu-se că s-a întâmplat ceva cu mine, sincer, nu mă așteptam la asemenea reacții:)))

sunt câteva pasaje care încarcă inutil pe ici pe colo, câteva rime involuntare ce nu avantajează dar nu mai revin, oricum, spuneam și înainte, m-am jucat și eu pe aici, am încercat o pauză de versuri grave și negre

îți mulțumesc pentru citire și apreciere

Și anume acela că vor fi mereu, dar absolut mereu, teniși albi. Mie îmi pare mai mult ceva legat de artificii, de accesorii lucioase, mai mult decât de lucruri mărunte. Detașarea de ambalaje lucioase, parfumate, scumpe și căutarea în interior unde sunt adevăratele comori.
Deși nu e un text-serios-dana-banu mie mi-a plâcut și mi-a surâs (precum soarele prin ochelari).

în copilărie îmi plăceau ceasurile de plastic, mingile cu elastic, hopa-mitică, cucii cu apă, mi le cumpăram dar nu mă jucam niciodată cu ele, acum îmi plac rochiile de mătase, pantofii cu toc înalt, accesoriile luxoase, mi le cumpăr dar nu le port niciodată(aaaa, ochelarii D&G îi port deși sunt caraghioși, enormi, și arăt ca un extraterestru cu ei:))

cred că asta e ceva ce ține de o anume infantilitate enervantă a mea, prietenii îmi spun că e de bine:))

nu te-am mai văzut de mult prin pagina mea, mă bucur să te regăsesc aici

îți mulțumesc