Miruna Dima

Cam așa e, din nefericire, viața. Pentru care nimic nu ne pregătește. Căci nici eu nu vreau să mă rezum la ce zie clar textul, ci merg mai departe cu gândul (\"the show must go on\").
Am o mică atenționare de făcut (și în nici un caz cu rea-voință): folosirea lui \"care\" în contextul \"oferta care-o faci\" este incorectă din punct de vedere gramatical (este obligatorie folosirea prepoziției \"pe\" înaintea lui care)- poți folosi \"ce\", fără a rupe ritmul sau rima.
Te mai citesc,

\"Ard gazul de pomană\".
Asta înseamnă, evident, că încerc să încălzesc mâncărica de mi-ai servit-o tu aici, când gazul respectiv ar putea folosi foarte bine la încălzirea unui cazan cu smoală.
\"Ai băgat-o pe mânecă\".
Adică în loc să defilezi firesc cu cioara vopsită, cum face un om normal, tu ai vârât-o unde nu-i fierbe oala, adicătelea pe mânecă, ca să nu vadă lumea ce altă mâncare de pește poate ieși de aici.

Iubirea, această mare vrăjitoare
Ce-aduce omul în prag de tatuaje
Zâmbește din uitate calendare
Dar numai dacă-i rost de … avantaje.

Îmi place și cred că oferă savoare poemului, susținând ideea, folosirea imaginilor și a cuvintelor (expresiilor)familiare, din obișnuitul cotidian. Citind aceste rânduri simt că am mai fost aici, voi mai fi și mâine și tot așa.

Acesta imi pare mai aproape de adevăruri absolute, poate din cauza acestei \"impersonalizări\". E foarte plăcut sunetul în franceză. Dar din nou o să produc o mică pângărire (pentru că nu cred că se poate să sune la fel de bine în altă limbă).
celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire
cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste
the one who can enter this story without words

touchant ses vitraux sans espoir
atingând vitraliile-i fără speranță
touching its stained glasses without hope

entendant mes amours sans fin sans destin
ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin
hearing my loves with no end no destiny

dans une église qui dort encore sans rêves
într-o biserică ce doarme încă fără vise
in a curch that still sleeps without dreams

celui qui vient celui qui part celui qui reste à l\'écart
cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe
the one who comes goes stays away

comme le vent qui éteint les feux d\'une vie perdue
ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute
as the wind blowing out the fires of a lost life

sera toujours un inconnu sans regards
întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri
will always be the unknown without looks

une âme séchée fantôme de mes jours exilés
suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege
an empty soul ghost of my wandering days

Vântul timpului risipește foile, zâmbetul cade pe suflet din fotografii alb-negru, diminețile udă reci ochii triști. Teribil de sensibilă, foarte \"aproape\" și destul de tristă această poezie a ta.

Sensibil textul acesta, ca si cele dinainte... Nimeni nu pleaca nelăsând în noi câte o pagină ca aceasta. \"Cerul își aprinde lumânări în depărtare\" și la acea lumină tu scrii, citești, iar scrii, trăiești.

Tras în țeapă, dumicat,
Forfecat și desființat.
Dar cu briciul mângâiat
Cică ai... obraz curat!

Când agonistul incisiv
Te papă musai...progresiv,
Cel care nu e pui de lele
Doar mai scrâșnește din măsele.
(Ion Diviza)

Măsele puse, de aur incisivi
Nu sunt de-ajuns , vezi bine
Căci pentru cei vindicativi
Ospățu-ncepe chiar cu (c)rime!

Probleme cu serverul... Și când ți-e foame, mănânci la dublu.

Că nu se-nghit, asta se știe
Și vorbe grele își aruncă,
Dar ca să-nvingă pe hârtie
Cred, totuși, că se cam mănâncă!

Că nu se-nghit, asta se știe
Și vorbe grele își aruncă,
Dar ca să-nvingă pe hârtie
Cred, totuși, că se cam mănâncă!

deasupra tuturora
desfăcând larg aripile
streașina cerului

Am citit mai multe texte și mi s-au părut amuzante. Au curgere, subiect, sunt plăcute, actuale. Păcat că pe ici pe colo apar greșeli gramaticale (probabil în graba scrierii)... Cât despre copilul cu pricina, sărmanul copil, ce-i dau \"ăștia\" de rezolvat la matematică. și găinile astea (observ că ai o afinitate, vezi și Marcica). Rezolvarea problemei probabil n-are nici o importanță, trenulețul e de vină!

frunze scutură ploi
pământul în abur domol
desface umbrelele

Suflet cu rănite colțuri, vise murite, frunze purtate de vânt, căutare a leagănului cu mâinile oarbe, răsărit uitat în cotloane pustii. Copilul ce doarme sunt eu, cea de-acum, cea care s-a pierdut. Copilul ce doarme e copilul meu, cel-ce-va-fi, care și el se va pierde.
Text încărcat de semnificații pe care nu trebuie să le caut, căci le strigă fiece literă. Mulțumesc de lectură,

Ce să-i faci, Sache, la omul sărac nici boii (măgarii?!) nu trag. Ghinionul e ghinion și pace (vorba lu\' Lefter Popescu : \"viceversa\"). Și-apoi dacă-și vâră și muierea coada...Textul are savoarea cu care m-am obișnuit citindu-te. Mai du-te prin Vamă sau pe la 2 Mai, să mai scrii astfel de giuvaericale.

Îți cer iertare pentru ce voi face acum, voi transpune rândurile tale într-o limbă \"barbară\". Poate așa ai să vezi cât de bine sună în franceză. :)
ma solitude blanche
singurătatea mea albă
my white solitude

me regarde comme un oiseau
mă privește ca o pasăre
gazes me as a bird

perdu parmi les branches
pierdută printre crengi
lost between branches

la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
rain falls on its wings

larmes froides
lacrimi reci
cold tears

larmes noires
lacrimi negre
black tears


ma solitude morte
singurătatea mea moartă
my dead solitude

m’écoute sans mots
mă ascultă fără cuvinte
listens to me without words

sans rêves sans espoirs
fără vise fără speranțe
without dreams without hope

comme un oiseau blessé
ca o pasăre rănită
as a bird wounded

par une main cruelle
de o mână crudă
by a cruel hand

quel automne triste
ce tristă toamnă
such a sad autumn

sur mes épaules
pe umerii mei
on my shoulders


un jour ma solitude
într-o zi singurătatea mea
one day my solitude

sera un oiseau sans larmes
va fi o pasăre fără lacrimi
will be a bird with no tears

sans cri et sans destin
fără țipăt și fără destin
no cry and no destiny

seulement un être
doar o făptură
only some being

qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
flying over my pages

qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
flying over my clouds

Uităm deseori de cei ce nu sunt asemeni nouă. Nu vrem sau nu știm să ajungem la ei, să oferim măcar un zâmbet. E atât de trist textul tău, scris cumva din interior, din lumea cea închisă care nouă ni se pare fără rost. E ziua lui și totuși, în lumea asta, nu e niciodată ziua lui. Mulțumesc de această lectură.

Și uite o nouă imagine care se alătură celorlalte... Ne cătăm și ne iubim în îmbinări, în \"frânturi adânci\", mâinile ni se împletesc în culori, suntem cumul de amintiri și clipe trecute sau visate, existăm mozaic. O reflecție de patru rânduri care spune atât de multe!