Poezie
Solitude
1 min lectură·
Mediu
ma solitude blanche
singurătatea mea albă
me regarde comme un oiseau
mă privește ca o pasăre
perdu parmi les branches
pierdută printre crengi
la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
larmes froides
lacrimi reci
larmes noires
lacrimi negre
ma solitude morte
singurătatea mea moartă
m’écoute sans mots
mă ascultă fără cuvinte
sans rêves sans espoirs
fără vise fără speranțe
comme un oiseau blessé
ca o pasăre rănită
par une main cruelle
de o mână crudă
quel automne triste
ce tristă toamnă
sur mes épaules
pe umerii mei
un jour ma solitude
într-o zi singurătatea mea
sera un oiseau sans larmes
va fi o pasăre fără lacrimi
sans cri et sans destin
fără țipăt și fără destin
seulement un être
doar o făptură
qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
singurătatea mea albă
me regarde comme un oiseau
mă privește ca o pasăre
perdu parmi les branches
pierdută printre crengi
la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
larmes froides
lacrimi reci
larmes noires
lacrimi negre
ma solitude morte
singurătatea mea moartă
m’écoute sans mots
mă ascultă fără cuvinte
sans rêves sans espoirs
fără vise fără speranțe
comme un oiseau blessé
ca o pasăre rănită
par une main cruelle
de o mână crudă
quel automne triste
ce tristă toamnă
sur mes épaules
pe umerii mei
un jour ma solitude
într-o zi singurătatea mea
sera un oiseau sans larmes
va fi o pasăre fără lacrimi
sans cri et sans destin
fără țipăt și fără destin
seulement un être
doar o făptură
qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
0172
0

Mi-a placut tare.
Cu drag,