Miruna Dima

Mă alătur celorlalți: aceste rânduri sunt deosebite prin forța de sugestie. Deși pare simplă, sensurile sunt adânci, iar închisoarea, fata cu mâinile de cireș, pachetele albastre, zborul peste case spun mult mai mult decât înțelesul lor prim. Și atmosfera e deosebită, și cuvintele curg...

Când pleci, sufletul se răscruce. Dar iei lacrima și-o faci zâmbet că s-a întâmplat, ridici ochii, treci pragul dinspre tine înspre tine... Privești des peste umăr, chiar și după ce ești departe, foarte departe, dar la fel de des privești înainte. Drumul ți se așterne continuu și tu mergi și mergi
\"de la un capăt al vieții la celălalt
veșnicul pod ce se va dărâma
când fi-voi mereu plecată\"
Mult mi te-au apropiat aceste plecări, draga mea.

Am râs, și-am râs... Se vede că e mâna unui bărbat la mijloc (ideea că femeile astea de sunt \"gay\" tot au nevoie de ceva masculin, falic), dar poate tocmai asta îi dă savoare. Subiectul e \"hot\" și poate mulți îl ocolesc. Dar în amor se poate orice, iar rândurile astea se aseamănă mult cu altele de gen pe care le-ai mai scris (\"nod cu bucla...\", \"favoarea\", \"corina și costel\"). Felicitări, e savuros.

În stilul cu care m-am obișnuit, și această povestire mi-a lăsat gustul acela dulce-amărui... Îmi plac istorisirile tale cu un pic de iz vechi, de parcă aș asculta la gura sobei isprăvi nemaivăzute. Aici m-a impresionat forța personajului care a ales să moară la fel de falnic precum a trăit. Multe spun focul acesta și oamenii lui.

Care te rostesc, care te scriu, care te există...
\"singurele cuvinte vii
sunt cele
pe care noi le vom naște
tu le vei afla
din pietre
din ape
din argint
din lemn\"
acestea și ultimele versuri mi-au plăcut cel mai mult.
Te regăsesc cu drag în această muzică a sferelor-cuvintelor în care trăim.

Cu tot respectul impus de buna scriere a textului de mai sus (că cine mi-s eu să vin cu tot soiul de păreri), cam de pe la jumătate așa mi-am dat seama că părintele cu pricina a greșit clasa. Nu știu dacă este o lipsă, poate e intenționat, dar am avut astfel impresia că citesc cumva \"în gol\", știind ce va urma.

Domna respectivă nu a menționat și că după trecerea unui anumit timp, când cei trei oameni aduși de dvs în rețea vor aduce la rândul lor alții, se pot câștiga bani fără să mai faci nimic? Este trist cât suntem de disperați uneori. Cât am da pentru o casă și niște haine, pentru o liniște măcar aparentă. Mulți ne uităm pe noi înșine preocupați de străluciri de tinichea și de asigurarea unui trai care nu mai e al nostru...

Articol interesant și subiect inepuizabil. De la agasantul \"mai curat, mai economic, mai istet\", la fantasticul \"Liniștește-te dragă, e doar un coșmar, ai văzut tu XXX care să nu pornească?\", viața noastră e umplută cu ele. În ultima vreme, circulă acel \"îhî, sigur că da\" al reclamei la ciocolată mai abitir ca orice proverb sau zicală românească. Ceea ce dovedește că românul se uită la televizor!
La imaginea femeii conturate de tine mai sus aș mai adăuga câte ceva. Femeia \"Cosmo\": cea provocatoare până la indicent, care trebuie degustată precum ciocolata, cea care își tratează părul cu un anumit produs \"pentru că merită\", cea care se spală pe cap la infinit uitând de iubitul care o așteaptă până îmbătrânește (imaginile fiind însoțite de un \"oau\" deosebit de sugestiv), cea care alege doar sticla XXX, trântind ușa în nas partenerului, cea care dorește o băutură răcotitoare și se transformă brusc în mafiot cu o cavernoasă voce masculină...
Exemplele ar fi multe. Ce mi se pare mie trist este că ne mărginim la a \"înghiți\" aceste clipuri, fără discernământ, fără filtru personal și fără a înțelege că ce vedem acolo nu este o realitate, nu este un \"filmuleț\", ci o formă de manipulare mai mult sau mai puțin subtilă (și nu am pus în discuție inimioarele de la \"Magi\" lipite pe cele mai respectabile geamuri...)

Uite, mai ieri mi-am luat sandale, nu cu breteluță, ci cu nojițe, și nu pentru banchet, ci pentru o nuntă, da\' mie mi le vându o cucoană taaaare lehamițită și nici piciorul nu l-am ridicat, că era o oglindă acolo, pentru încăltăminte, de, să vadă omul cum pică...
Dar Andreiuța ta e tare drăgălașă, așa e la vârsta asta, mai uiți de minijup, sau nu-i dai importanță.

Păi dacă ai fi normal, măi frate
Pe Agonia nu ai încăpea
Căci veșnic faima se împarte
Numai între țicniți sadea.

Ușa zici că o trântești?
Faci curent nevoie mare
Dar să nu te amagești
C-o să ai vreo alinare!

joyful sun
terrible heat
woman in the grass seeking
the fruits of passion
always lost
through dreams
always child
from another world
her dress unwinds
catching a star
waves smiling
never blind
to beauty
no chastity
just simple charm
white nude
closed in the arches
of ancient bridges

Este una dintre cele mai senine, vesele, calde, înaripate poezii pe care o citesc la tine. Nu lipsită de acel profund ce te caracterizează, dar senină. Parcă aș zbura, parcă îmi vine să alerg spre soare, să-i cer tributul! Să te găsesc așa în fiecare zi.

\"Dacă badea ar avea cosițe, i-ar zice lele\"
Adică e de ajuns unuia care cosește fânu\' să împletească niscava peri pentru a ajunge precum Loredana Groza și coafura sa futuristică.
\"Este ușă de biserică\".
Mi-aduc aminte de Miai, cel mai înalt om din sat. Era așa de mare, că dacă se punea în dreptul ușii nu mai vedeai casa cu pricina. El era un om tare de treabă, iubea pe toată lumea, dar mai ales femeile. Și tot din dragostea asta a lui se ducea și la biserică duminica, poate-poate dă peste Aglaie. Ei, și când se punea în dreptu\' ușii, apoi ușă de biserică era.
\"Frate, frate, dar brânza-i pe bani\".
No amu cică era Ion cu Gheorghe la stână. Și Ion zice: \"Săi, Gheo, că-ți mâncă Grivei brânza\". Da\' Gheo de colo \"Mâncă pe mumă-sa, că brișca-i la mine\". Pasămite Ion și Gheorghe fură frați.

Pe mine asta m-a înfiorat, bărbat cu mâini de cer arzând... Îl cătăm prin nori, prin soare, în noi însene, în călătorul cu același drum, pe străzi neîncepute, în cornul de dimineață...

Precizez de la început că am citit mai multe astfel de \"proze\" scrise de Nicu al Popii și m-au captivat. Au curgere, subiect plăcut, sunt expresive... numai bune de citit. Aceasta de aici îmi place în mod deosebit. În afară de spaima bunicului și drăgălășenia celor doi pitici, mi se pare foarte puternic conturat personajul Lupului Singuratic și îmi place cum povestește bunica.

Doamne, ce popă! Bag sama că s-o întors lumea cu susu-n jos dacă o atare ființă poate trece drept popă. Tineretul din ziua de azi nu mai ține rânduiala și nu-i arde decât de danț și de chefuială, dar dacă e popă, măcar o țâră de respect pentru cele sfinte...
Mi-a plăcut textul, aștept să văd ce or face sărmanii săteni ca să scape de piaza rea.

Observ că sunt cititorul numărul cinci și probabil, primul care lasă semn. Mă bucur nespus.
Oamenii adie a frunză și păsările își fac cuib, soarele sare coarda și pământul zboară în depărtări...atunci când iubești. Dorința ta, speranța, așteptarea, \"amăgirea\" vorbesc despre un suflet ca o floare albă ce așteaptă, neobosită, lumina.

E genul de poem pe care îl citesc cu drag. Foarte \"condensat\", în cuvinte simple, cu ritm interior ce susține ideea.
Femeii e bine să-i lași măcar un demon, nu e bine să rămână fără nici un drac într-însa. Lăsând gluma la o parte, doi înseamnă fluturi, ploaie, îmbrățișare, încrâncenare, umăr, coastă, sânge, îndoială, pelin, depărtare...

Îmi place ideea și folosirea cuvintelor. Există aici o incantanție, un zbor în jos, o despărțire, un amar...
Cred că poezia ar avea de câștigat dacă nu ai frânge ritmul pe alocuri (număr de silabe: 5-7-6-5; 6-5-6-5; 5-7-5-7). Inițial am vrut să-ți dau sugestii, dar m-am răzgândit. E ceva ce am simțit la citire și cred că se poate mai bine. Numai tu ești în măsură să decizi asta.
Cu drag,