Plecările mele toate

intotdeauna cand pleci dintr-un loc iei ceva cu tine de acolo. Fie amintiri, fie un suvenir, fie un zambet oferit gratuit si cu generozitate de cineva. Insa intotdeauna plecarile aduc cu ele noi sosiri, unde la fel te asteapta o amintire, un zambet, o clipa ramasa netraita...
De aceea simti si tu ca atunci cand pleci, ti se fac muntii nisip in vene, caci aerul tare al muntilor te ameteste. E aceeasi senzatie ca si scoica, virgula, care atunci cand o pui la ureche, in orice parte a lumii te-ai afla auzi in ea vuietul marii.
Plecarile tale toate sunt, de fapt, sosirile tale. Intre a pleca si a veni se desfasoara toata viata noastra.

ca un ropot de ploaie sănătoasă de vară, metaforele tale, Ela. multe, plăcute la atingere, \"curate\", învioratoare. iar poezia curge ca un pârâu de munte, învolburat, rareori liniștit, când i se pun zăgazuri de pietre (din ranița ta îngreunată). Păcat că nu-ți pot da decât această *steluță.
drag,
Iulian

Bogdan
Cind sosesc, nisipiurile mele se fac munti, pleoapele mi se inalta si vad mai limpede cu o mie de lacrimi cazute pe icoana Fecioarei, ragasindu-ma ceva mai sus cu un pod peste care am pasit fara sa ma pierd, ceva mai daltuita coloana-mi vertebrala ca un cedru.
Sosirile mele au intotdeauna ceva aroma de scortisoara. :) Mutlam pentru ca mi-ai amintit de vuietul marii mele.

Iulian, instelata sunt, ma simt, acum cind pasesc spre Sacré-Coeur, ultima privire aici, inainte de a ma regasi acasa. Primesc cu drag steluta ta asa cum este ea, o cileg din riul acela zglobiu de munte. E vara, a saptea zi de vara si abia azi mi-am dat seama ca am inceput vara asta atit de frumos. Multumesc mult.

Drag voua,
Ela

\"Portret al drumurilor\"-asa esti aici,Ela.De la ochi,singe ce curge transformat in nisip,la mijlocul feciorelnic legat strins purtind carafa de lacrimi(asa cum purtam eu oala de cirese in copilarie cind ma urcam sa adun de prin ciresi fructele)-hmm...frumoasa imagine.
\"numai oamenii pierduți iubesc punțile frânte\"- aici iar sunt multe imagini de strabatut cu privirea si de simtit cu dorurile.
Insa am doar o vorba sa-ti mai spun:aduna-ti drumurile si hai catre casa!
Drag,
Elia

Sunt toata infasurata in drumuri, uite incerc de doua ore sa ma desprind, aici as mai avea ceva drumusoare de strabatut si nu ma indur sa las drumul poemelor deoparte, nu ma indur sa trec peste le pont neuf si sa las deoparte scrierile, asa cum nu ma indur niciodata sa spun bun ramas acolo unde mereu ramin cu bine. :)
A jeudi, chèrie!

Drag mult,
Ela

Când pleci, sufletul se răscruce. Dar iei lacrima și-o faci zâmbet că s-a întâmplat, ridici ochii, treci pragul dinspre tine înspre tine... Privești des peste umăr, chiar și după ce ești departe, foarte departe, dar la fel de des privești înainte. Drumul ți se așterne continuu și tu mergi și mergi
\"de la un capăt al vieții la celălalt
veșnicul pod ce se va dărâma
când fi-voi mereu plecată\"
Mult mi te-au apropiat aceste plecări, draga mea.

Ce interesant ca ai asezat drept titlu al commului la aceasta poezie titlul poeziei mele anterioare. Cred ca nu e intimplator, consitent sau inconstient, ai inteles ca este o trecere printre plecari, desprinderi, reveniri, drumuri, calatori indeosebi interioare, poate inedite, care nu mi-ar fi fost date daca nu as fi pasit pe tarimuri demult visate.
Mutumesc pentru trecere si, da, oriunde as pleca eu privesc mereu inapoi, inainte, in juru-mi si nu uit sa ma intorc acolo unde sunt asteptata cu atita apropiere in suflete.

Drag, Ela

Frumoasa poezie, si pentru ca despre asta au tot scris cei de dinaintea mea cu care ma gasesc in armonie, am sa spun ce nu mi-a sunat chiar potrivit:
\"într-o răsucire a noroiului\", si
\"las icoana pe același zid neîntinat al spiritului\"

dar este numai o parere, nu te nacaji prea tare

Multumesc pentru cuvinte si pentru priviri atente. Noroiul rasucit chiar asa si era dupa ploaie :) Cit despre versul \"las icoana pe același zid neîntinat al spiritului\" nu pot sa fac nimic mai mult, tocmai am revenit de la Sacré-Coeur si am simtit acelasi lucru atunci cind am privit icoanele si zidurile albe. Si, pentru cel ce ma cunoaste citusi de putin macar din scrieri, eu nu prea ma supar de felul meu.

Cele bune si cu drag,
Ela

Fiind ca nu scriu bine in româna, las cateva cuvinte in franceza:
Il y aura toujours des ponts qui relient les êtres entre eux, il y aura encore des voyages, il y aura toujours des métamorphoses, il y a toujours ce merveilleux en chacun d\'entre nous et c\'est aussi une... merveille que cet être humain :
\"forma trupească
prea omenească\"
Je t\'adresse un ultime salut de France...
Drum bun in viata ta !
:)

Nicole
Fiindca esti din Franta si fiindca inca sunt in Paris, iti scriu aucm citeva cuvinte in franceza, dupa ce am traversat Pont Neuf, azi, in aceasta bogata calatorie pe care o port adinc in suflet:
La Merveille va veiller sur ceux qui sont entrés avec amour et grace dans mon histoire. Ceux qui vont me garder dans leurs ames et dans leurs vies comme une flamme, comme un esprit vivant. Je te remercie profondément pour les mots doux et emouvants que tu m\'offres toujours. L\'année prochaine on peut se rencontrer si Dieu nous protège les reves.

Chaleureusement,
Ela