miron stefan

Era o mică ambarcațiune, o navă dedicată culegerii de corali, care naviga spre Capul York prin Marea Arafura. Uneori zăreau pe cerul albastru al nordului Munții din Noua Guinee, alteori, în sud,

Boala noastră este masca noastră. Boala noastră este plictiseala fără limite. Boala noastră este ca un extract din lene și neliniște perpetuă. Boala noastră este sărăcia. Boala noastră este să

I În vechea Galiție Orientală, în Polonia de azi, foarte departe de unica linie de cale ferată care unește Przemysl de Brody, se găsește sătucul Lopatyny unde s-a petrecut strania poveste pe care

Acum câțiva ani, un amic îmi vântura prin față mai multe cduri de filme și îmi zicea: „ăsta n-o să-l înțelegi, ăsta e un film înțeles doar de intelectuali, nu-i pentru tine, n-o să ți se

I Barăcile spitalului militar 24 se aflau la marginea oraşului. De la capătul liniei de tramvai unui om sănătos şi voinic nu i-ar fi luat mai mult de jumătate de oră să ajungă aici. Tramvaiul ducea

Joseph Roth Aprilie Povestea unei iubiri Când am sosit într-o noapte de aprilie se adunau nori grei, încărcați de ploaie. Siluetele argintii ale oraşului se săltau lesnicios prin ceaţa difuză,

Dacă mă apuc acum, dragi prieteni, să vă zic povestea asta, n-am s-o fac în niciun caz pentru a vă da o nouă pildă a şireteniei femeieşti ori a prostiei bărbăteşti. Ci v-o istorisesc mai degrabă

Razele soarelui la asfințit împodobeau cu aur coastele celei mai fermecătoare văi din voievodatul Sandomir. Îşi luau răgaz la răsărit pe zidurile cu numeroase ferestre ale unei mănăstiri arătoase şi

Micul Jonathan zăcea deja de trei zile în oribila singurătate a camerei de spital. Trecuseră trei zile, iar orele se scurgeau tot mai încet. Orișicând închidea ochii, le putea auzi cum țârâie pe

Într-o seară rece şi viforoasă de octombrie, contele Durande, bătrânul şi blajinul comandant al oraşului Marseille, şedea singur şi rebegit înaintea căminului prost amplasat din salonul său

Inocența nu e făcut pentru cei care viețuiesc. Etologia ne învăța că nici înșelăciunea nu e proprie doar omului; disimularea se întîlnește deopotrivă la animale și plante. Pentru a scăpa de anumite

Toată vânzoleala prin care președintele a fost reînscăunat își cunoaște acum ultimul gong. Din nefericire, ce sună a gol este democrația românească. Președintele jucător a știut să joace foarte abil

Unde-i mîna atît de blîndă şi neprihănită Deşi de o minte îngustă răvăşită, să poată Cu atîta hotărîre ţine piatra neclintită S-o arunce înspre o biată fiinţă osîndită? Curajul are cine, setea de

La Falun, în Suedia, cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, un miner în floarea vîrstei îşi săruta logodnica drăguță şi tînără şi îi vorbea astfel: „De sărbătoarea Sfintei Lucia preotul are să ne

Dacă ar trebui să exprimăm cît mai succint învăţătura antică stînd într-un picior, aşa cum Hillel făcuse odinioară cu cea evreiască, propoziţia nu poate suna decît astfel: „vor moşteni pămîntul doar

Florian Wendelmayer îşi ocupase locul în orchestră, cu fluierul la buze, şi îl scrută pe capelmaistru ce bătuse deja cu bagheta în pupitru de două ori. Se făcuse linişte în întreaga sală. Uvertura

Multora firește le e dat să moară la galere- Dedesubt unde zgreapțănă vîslele grele, Alții sus, cu timona sălășluiesc în apropiere, Păsările-n zbor le cunosc și țările de stele. Multora

Umbre beau ceai cald în ferestre galbene Nostalgici vin pe iazul tare să se legene. Un stîrv moale de doamnă e găsit de muncitori Neaua lucie albastră aruncă urlătoare întunecări. De bețe nalte

271 Atmosfera de sărbătoare – Tocmai oamenilor care năzuiesc cu cea mai mare fierbințeală după putere le e mai la îndemînă plăcerea indicibilă de a se simți subjugați ! Să te afunzi iute și adînc

PE O STRADĂ îngustă şi fără Soare a Barcelonei trăia, nu cum multă vreme în urmă, unul din oamenii aceia cu fruntea gălbejită, cu ochii stinşi, găunoşi, una din acele fiinţe satanice şi stranii

Pe 20. [ianuarie] Lenz trecea printre munţi. Culmile şi povîrnişurile înalte întroienite, în josul văilor bolovani cenuşii, fîşii verzi, stînci şi brazi. Era frig şi umezeală, apa şiroia,

Ca toți oamenii, îmbătrâni înainte de vreme din pricina dezamăgirilor. E cancerul sufletului, măcinând imperceptibil. Făcu șaizeci de ani, tot mai grasă;, tot mai gălbejită;, tot mai

Când Albert se trezi la ora şase, locul de lîngă el era gol, iar soția lui plecată. Pe noptiera ei se afla un bilet. Albert se întinse după el şi citi următoarele: „Scumpul meu prieten, m-am trezit