De pe o punte strigă amărît un cîine
Spre cerul... ca o piatră cenuşie veche
Ce stă pe case depărtate. Şi ca un odgon
De smoală zace pe omăt un fluviu mort.
Trei pomi, văpăi negre, înghețate,
Scorneli de oameni sunt toți zeii
Blagosloviți-ntruna doar smintiții
Doar ce grăiesc nebunii-i prorocire
Doar fără adevărul lipsit e de mînjire
Adesea îndatorată crimei e virtutea
Ieşit-a din
Gura unei fete, ce zăcu mult timp în stuf,
Părea mîncată cu totul.
Cînd pieptul îi fu deschis,
eșofagul era doar găuri.
În sfîrșit într-un cotlon sub diafragmă
Găsirăm cuibul unor șoareci
Există oameni și cărți care te sfătuiesc cum poți învăța limbile latină, greacă, franceză în trei zile, iar contabilitatea chiar în trei ore. Dar încă nu s-a arătat cum poți ajunge un scriitor
